Irina Polenciuc. Cum să învăţaţi să spuneți "nu" copilului? Sfaturi practice.

Copiii cresc foarte repede și chiar mai rapid se dezvoltă intelectual. Ei vor să încerce totul la gust, să exploreze noi orizonturi și de multe ori ei nu știu ce consecințe ar putea avea loc în urma unor acțiuni. Pentru a proteja copiii noștri de "micile probleme", uneori noi prea îi dădăcim, ceea ce duce la urmări. " Dar, în cazul în care copilul nu știe ce consecințe ar putea fi în urma acţiunilor sale, interdicţiile dvs nu vorbesc nimic. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să priviţi cum copilul dvs se joacă la priză, încearcă cu premergătorul să strice uşile de la dulap sau să se uite într-o vază, care stă în picioare pe podea.

Dacă în acest moment copilul este prea mic pentru a-i explica consecințele acțiunilor sale, atunci e necesar să închideţi prizele cu o mufă, colțurile ascuțite să la îmbrăcaţi , vaza să o scoateți și așa mai departe. În familia noastră, există o anumită structură de comportament asociată cu interdicții și aprobări:

1. În cazul în care mama spune"nu", atunci şi tata spune “nu” (și invers), chiar dacă se uită la această situație în mod diferit. Aceasta se discută în privat. Întrebarea cu bunica și bunicul nu se pune, deoarece aceştea sprijină pe deplin strategia noastră. O greșeală tipică a multor familii, este după cum urmează: mama a spus că, de îndată ce ai terminat cu temele (faci ordine, speli vasele, etc) îţi permit la TV. Copilul e ofensat și fuge în lacrimi la bunica, bunica îndurerată pentru copil îi  include televizorul, plus la toate îi mai adduce şi cîţiva biscuiţi cu suc. Mama, însă cu 5 min în urmă a spus că mâncăm doar în bucătărie! În locul tatălui poate fi şi tata, în locul mamei - bunicul, etc. Într-o astfel de situație, copilul poate să înțeleagă ceea ce este posibil și ce nu este? Desigur, nu! Dar la el se formează imediat o altă opinie - cum să manipuleze rudele.

 2. Dacă spunem "nu", e "nu" pînă la sfârșit! Dar, cu toate acestea, dacă interdicția a fost spusă, acesta trebuie să reflecte în mod clar și să explice de ce "nu", pentru că înapoi nu poţi da. Și gândiți-vă dacă nu va trebuie apoi să spuneţi "da" și apoi ce va costa "nu"? Interzicerea - este foarte rară, dar foarte clară. Dar, la urma urmei, "nu", nu se poate vorbi tot timpul. Este foarte dificil atît pentru dvs cît si pentru copil și va veni un moment când acest cuvânt va produce o emoţie negativă și isterică. Prin urmare, am prefera să interzicem alegerea, dar se va întîmpla aşa ca copilul ar alege ceva de care vom avea nevoie noi. De exemplu, "Mamă, vreau înghețată!" (însă el este predispus la angina pectorală).

 - "Fiule, poți alege: ciocolată sau biscuiţi?". Desigur, el va insista la ale sale, dar nu foarte mult timp, pentru că i-am oferit o alternativă nu mai puțin gustoasă. Și astfel, în toate:  Vreau această jucărie acum!" (Care este foarte scumpă), oferiţi-i ceva similar în două exemplare, dar ceea ce vă puteți permite. Mai ales ajută în ceeea ce ţine de hrană: "Vreau paste!" Și tu răspunzi: "Noi avem doar supă sau ciorbă, pe care o alegi?" În paralel, spuneţi cât de utilă și cât de delicioasă e supa sau borșul (el doar este în frigider) și că tatăl a mâncat astăzi aceeași supă și a devenit cel mai puternic!

Alegerea potrivită, va permite copilului să simtă independența sa. Mai ales dacă la sfârșitul dialogului, veniţi cu aprobarea "bine făcut, decizia ta este foarte adecvată și de adult". În cazuri extreme, ajută fraza:"Vom cumpăra, dar nu azi!". De mare ajutor este cuvântul "promit" - acesta, în familia noastră, este respectat foarte clar și obligatoriu, prin urmare, dacă nu putem cumpăra bomboane, pentru că acum are o durere de dinți sau nu sunt bani, promitem că o vom face altă dată.

3. "Nu", este întotdeauna pronunţat ca neutru. Dacă este prezent strigătul de interdicție sau doar certarea copilului cu o voce ridicată și se adaugă la final "nu" sau "nu se poate", atunci cu excepția neînțelegerii și supărării nu primiţi nimic în răspuns, decît o interdicție teribilă pentru copil, ceea ce înseamnă o interdicţie forţată a acțiunilor sale. În cazul în care interdicția este spusă liniștit și clar, copilul o percepe ca pe o realitate. Copilul nu se simte rănit și ia interdicția ca un fel de "mister al naturii", care nu poate fi înțeleasă și este necesar să o ia ca pe o notă.

4. Întotdeauna pozitiv încurajăm comportamentul copilului, când acesta începe să urmeze " nu" al nostru. Pentru noi cel mai important lucru este de a lăuda și încuraja cît mai mult, dar nu de a pune interdicții. Prin urmare, pentru fiecare acord al nostru "nu", cuvintele de mulțumire de fiecare dată sunt mai multe. Într-adevăr, pentru ca un copil să satisfacă cerințele sau interdicțiile dumneavoastră - nu este "natural", acesta este un act de "bunăvoință", care trebuie să învățăm a-l observa la copil, de a răspunde și de a consolida acest act pozitiv de bunăvoință. Ne bucurăm întotdeauna, atunci când fiul aleargă în întîmpinare. În primul rând, există ceva pentru a ne bucura și în al doilea rând, este foarte necesar ca el să cunoască faptul că ne face fericiţi! Nu este întâlnită foarte rar o astfel de situație și ce să ascundem, astfel şi noi am fost: mai întîi părinții au observat că copilul face un fel de "oroare", se supără pe el. Apoi deja înfierbîntat, spune un "nu" nervos şi iritat. Copilul este speriat și cedează și nu pentru că a înțeles esența celei spuse împotriva lui, ci pentru că trebuie să calmeze furia parentală. Părintele, la rândul său, consideră că "a preluat" controlul și devine fericit, dar mulțumit ca un şarpe. Și se pare că copilul, pentru respectarea cuvîntului " nu " zis de părinţi, în loc de fi iertat, ceea ce şi merită, primeşte o "față acră". Această situație are nevoie urgent de schimbare!

Fiecare cuvânt "nu" și fiecare interdicție - ar trebui să fie un plan premeditat de acțiuni și de cuvinte. Nu vreau să credeţi, că descriind toate acțiunile noastre, am exagerat sau am scris ceea ce nu este în realitate! Toate situațiile prezentate mai sus - sunt o experiență personală, am făcut fiecare din aceste greșeli și chiar mai multe! Dar totuși am reușit să construim un curs corect de acțiuni în familie, fără a înjosi demnitatea  fiuilui nostru și a nu răni autoritatea sa. Ceea ce sincer vă doresc şi dvs!