Irina Polenciuc. Bolile copiilor nou-născuți. Anchiloglosia și nivelul ridicat al bilirubinei

Imediat după naștere, nou-născutul este examinat de medicul neonatolog, care trebuie să aprecieze starea generală a copilului, de asemenea, să atragă atenția asupra unor particularități anatomice întâlnite destul de des. De exemplu anchiloglosia sau limba fixată (limba scurtă). Eu am știut că asemenea lucruri se pot întâmpla și am solicitat ca micuțul să fie examinat minuțios. Mi-au spus că totul este bine. Întrucât fiul meu s-a născut foarte mic, mânca respectiv. În prima lună de viață nu am observat niciun fel de probleme. Însă, în a doua lună de viață, când copilul meu a mai prins la forțe și și-a dezvoltat reflexul de sugere, fiecare masă se transformă într-o adevărată isterie! Băiatul meu nu putea apuca sânul, iar când îi dădeam biberonul, făcea două înghițituri după care începea să strige. Și după o oră, cât dura mâncarea, de cele mai multe ori vomita. Peste încă o lună de nopți și zile neliniștite, după ce am încercat toate medicamentele pentru colici, ceaiuri calmante, diferite sticluțe, prafuri de lapte, alimentația mea de dietă, după ce am fost pe la ușile mai multor medici și am dat o grămadă de analize, am ajuns la chirurg cu hernie ombilicală. Primul lucru pe care l-a făcut doctorul – s-a uitat în gurița copilului și a spus: «Nu sunteți deranjată de faptul că micuțul dumneavoastră strigă atunci când mănâncă?». Văzând, probabil, expresia mea vinovată și ochii mari, el a adăugat doar: «Cu o asemenea limbă legată nici nu poate fi altfel! Trebuie de tăiat urgent! Sunt convins că aceste strigăte au avut și efecte nefaste – hernia ombilicală!». Într-adevăr, la acel moment era destul de mare. După operația simplă, care a durat doar cinci minute, copilul, pentru prima dată în ultima vreme, a mâncat liniștit, nu a plâns nici măcar odată.

Deja din propria mea experiență nu tocmai plăcută, după nașterea fetiței, am adus pediatrul de mână în salon și l-am rugat să se uite la limbă și am auzit din nou: «Totul este bine!». Chiar după ce am menționat că fetița apucă cu greu sânul, iar când mănâncă se aude sunetul specific acestor situații, medicul s-a mai uitat odată și a repetat că totul este bine. Mesele reușeau foarte greu, iar după trei săptămâni de la naștere, fetița a început să vomite după fiecare mâncare. Și asta pentru că din cauza limbuței prinse, la fiecare înghițitură de lapte copilul trage și aer și atunci când eructează, aruncă afară toată mâncarea. Ne-am adresat aceluiași chirurg. El mi-a făcut observație de ce nu am venit la consultație imediat după maternitate. Mă îndreptățeam prin faptul că micuța a fost examinată minuțios după naștere. Doctorul a stabilit că limbuța fetiței era legată în două locuri. Desigur, după aceeași procedură, lucrurile au revenit la normal. Sfatul meu: «găsiți în maternitate chirurgul pentru copii, să vină el să examineze nou-născutul. Și dacă vi s-a spus că totul este bine, dar ați observat aceleași simptome despre care am vorbit până acum, imediat mergeți la alt doctor».

Următoarea problemă, care este una foarte periculoasă – nivelul ridicat al bilirubinei. Despre asta în general nu știam nimic decât faptul că este o normă și că va trece în prima lună de viață. În a treia zi de viață a băiatului, i s-a îngălbenit tot corpul, inclusiv ochii. Nivelul bilirubinei era 160! În ziua a șasea ne-au externat cu nivelul bilirubinei 190, iar băiatul cântărea 1 kg 900 gr! Cum? Până acum nu înțeleg! Probabil doar datorită medicului nostru de familie, fiul nu a rămas invalid! Medicul de familie a examinat băiatul imediat ce am ajuns acasă din maternitate și imediat ne-a dat îndreptare pentru internare. Nivelul bilirubinei în sânge era deja 210. Acolo am stat sub lampă cu lumină fluorescentă, însă, nici după o săptămână, situația nu s-a schimbat. Pe 31 decembrie, ne-au lăsat să plecăm acasă! Ne-am întors în dimineața zilei de 2 ianuarie, iar nivelul bilirubinei crescuse până la 230! Lumina lămpii nu permitea ca nivelul să crească și mai mult, însă, această terapie era insuficientă. Ni s-au prescris perfuzii. Opt ore în zi țineam băiatul sub perfuzie. O oră de pauză și toată noaptea – sub lampă. Și așa au trecut 12 zile! Desigur că-mi era foarte greu și în același timp, nu-mi era clar ce se întâmplă fiindu-mi foarte milă de micuțul meu care stătea cu perfuzia în cap. Totuși, le mulțumesc tuturor medicilor care ne-au ajutat și au insistat să urmăm acest fel de tratament, pentru că aflând detalii despre această afecțiune am constata că sunt multe cauze care generează icterul fiziologic și de regulă, un copil născut la termen face față acestei probleme fără medicamente, iar pentru că fiul meu s-a născut prematur nivelul maxim al bilirubinei în sânge era asigurat – 130. Și doar în 10 la sută din cazuri, categorie din care am făcut și noi parte, nivelul bilirubinei depășește 170 și atrage după sine icterul nuclear. În aceste cazuri ajutorul medical trebuie să fie acordat în regim neîntârziat.

Organismul slab și ficatul unui copil prematur nu fac față nivelului ridicat al bilirubinei, respectiv, aceasta crește și mai mult. Ce riscuri implică icterul nuclear netratat la timp și corespunzător? În primul rând, bilirubina afectează sistemul nervos central al copilului, de asemenea, nucleul nervilor cranieni. Ceea ce ține de consecințele icterului nuclear, în dependență de intensitatea și durata tratamentului, ele pot varia între o encefalopatie neînsemnată, care trece fără un tratament anume, până la orbire congenitală, surditate și alte afecțiuni cerebrale destul de serioase. Acești copii dorm mult, sunt foarte lenți, și reacționează slab la stimulii din jur. Cu ajutorul medicilor buni și a unui tratament adecvat am reușit să evităm consecințele dezastruoase ale icterului neonatal – inofensiv la prima vedere. Și fetița a avut nivelul bilirubinei ridicat – 180. Din a treia zi de viață am început tratamentul, iar pe parcursul a trei săptămâni, boala cedat. Ea era puternică și a făcut față situației fără probleme. 

Nu vreau să învinuiesc medicii, ar avea asta vreun efect! Însă, viața și sănătatea copiilor noștri este în mâinile noastre! Fiți vigilenți, verificați orice diagnoză, toate analizele și toate medicamentele prescrise!