Salut, în acest episod vreau să vorbim despre educație sexuală sau mai bine spus când începem a vorbi cu copii despre sexualitate.
Educația sexuală este un termen tabu pentru societatea noastră și deseori atunci când este rostit se face asociere doar cu actul sexual propriu zis și plăcere, dar de fapt educația sexuală este despre anatomia sexuală umană, de la concepere și dezvoltare până la naștere.
Mulți se întreabă când ar trebui să vorbească cu copiii lor despre sexualitate și ce anume ar trebui să le spună. Mai întâi de toate să ne amintim dacă am avut noi astfel de discuții cu părinții noștri, cum au fost și ce senzații am avut? Majoritatea veți spune că nu ați avut astfel de discuții sau dacă au fost, se rezumau la discuții despre ciclu, protejare și sarcină - ”să nu rămâi cumva gravidă fără să te măriți”.
De fapt educația sexuală este un proces lung și nu doar 2-3 discuții pe anumite teme în perioada adolescenței, începe din copilărie și durează până la maturitate.
Educația sexuală se pornește din familie, de la vârsta de 2 anișori când copiii încep să-și cerceteze organele genitale. Pe la 3-4 ani tot mai mult copiii sunt interesați de diferențele între fetițe și băieți. Aici se încep primele discuții despre sexualitate, iar odată cu aceste discuții începe educația sexuală corespunzătoare vârstei. Discutați cu copilul, explicați-i care sunt diferențele dintre fete și băieți. Dacă nu știți cum, sunt multe enciclopedii despre corpul uman adaptate acestei vârstei. E important să fixăm în mintea copiilor ca nimeni nu are voie la aceasta vărstă să-l atingă în zonele intime.
A doua întrebare care apare la vârsta de 3-4 ani, de care tare se tem părinții este ”De unde sau cum am apărut?” și aici imaginația maturilor nu are limite: că au fost aduși de barză, găsiți în varză, cumpărați de la magazin sau că mama a înghițit o sămânță și a început în burta ei să crească un copil. Sincer nu înțeleg de ce e nevoie de aceste basme. Copilul la această vârstă nu are nevoie de explicații detaliate despre actul și pozițiile conceperii. Este o simplă curiozitate ca și despre alte lucruri care se întâmplă în jurul său: de ce crește iarba, de ce frunzele îngălbenesc, de ce plouă, și alte întrebări. Iar răspunsul nostru, tonul și atitudinea trebuie să fie la fel ca și la celelalte întrebări când dăm un răspuns.
Răspunsul trebuie să fie simplu și cât mai aproape de adevăr și realitate.
Aceste întrebări sunt puse des mai ales atunci când în familie mai apare un copil.
Discutați cu copilul despre sarcină, cum crește fratele/sora lui în burtă, dați-i să simtă mișcările copilului, punând mâna pe burtica mamei. Astfel crește și legătura dintre frați/surori. Aceste discuții tot fac parte din procesul de educație sexuală.
Următoarea întrebare este cum a ieșit din burtă, aici e simplu: Mami va merge la medic, iar medicul va face o operație simplă și va scoate copilul din burtă. Nu este nimic periculos și pe mami nu o doare.
Copiii sunt extrem de curioși și în fiecare zi explorează lumea din jur. Prin întrebările adresate părinților, ei își liniștesc curiozitatea, descoperă, învață și se dezvoltă. E logic ca aceste întrebări să fie adresate părinților, deoarece ei vă iubesc și au încredere în voi, iar acest credit de încredere trebuie păstrat. Prin eschivarea de la răspuns sau oferirea unui răspuns fals, copiii când vor crește mari se vor simți dezamăgiți și nu vor mai dori să discute orice subiect cu voi. Este important să discutați cu copilul despre orice și să le oferiți răspunsuri la toate întrebările, cât de incomode nu ar părea ele.
Mulți părinți se gândesc că e prea devreme să discute cu copiii lor pe așa teme, alții cred că educația sexuală le fură inocența. De fapt, educația sexuală protejează copiii de sarcini și avorturi la minore, de bolile cu transmisie sexuală, de infecții cu HIV, îi protejează de abuzuri și diferite tipuri de hărțuire sexuală, îi ajută să-și cunoască corpul și nevoile, problemele. Și țineți minte, educația sexuală începe în familie, se face treptat și corespunzător vârstei.
Vlogul unei Mame Feministe >>>
