Era toamna. Fiul meu dormea. Eu îi priveam genele lungi și răsucite și am șoptit „îți promit că într-o zi o să-ți scriu o carte, una cu povestea ta”. Tocmai în acel moment muza mea era prin preajmă și am am înșirat primele pagini ale cărții. Apoi au trecut zile, săptămâni și luni fără ca să mai scriu un cuvânt.
Într-o zi de iarnă când Cosmin dormea la amiază pierdeam timpul pe net și mă gândeam „dacă aș avea mai mult timp liber aș duce la bun sfârșit povestea”. În secunda următoare o prietenă îmi expediază pe messenger un articol semnat de scriitoarea Elisabet Gilbert. Ea povestea despre cum se plângea cândva că nu are suficient timp pentru scris. Bineînțeles și în cazul meu și în cazul ei astea erau doar scuze. Așa am revenit la povestioara care mă aștepta de câteva luni să îmi amintesc de ea. Până când și-a împlinit Cosmin somnul, cartea a fost terminată. Laura, un mare mulțumesc!
Eu sunt o fire tare nerăbdătoare. Uneori am de pierdut din această cauză, dar de cele mai multe ori nerăbdarea mea îmi este de folos. În aceeași zi i-am înșirat un milion de întrebări scriitoarei Tatiana Țîbuleac, despre ce e de făcut când e cartea scrisă. Vă mulțumesc din suflet pentru receptivitate și căldură. Această carte va vedea lumina zilei și datorită dumneavostră. Tot Tatiana Țîbuleac ne-a făcut legătura cu Aliona Bereghici - ilustratoarea cărții.
Ziua în care m-am văzut pentru prima dată cu Aliona a fost de maximă intensitate a emoțiilor din întreaga istorie a cărții. Eu nu am plecat acasă după ce m-am văzut cu Aliona, eu am zburat spre casă. Chișinăul era atât de frumos, aerul atât de proaspăt... În ziua aceea am înțeles definitiv că scrisul e ceea ce vreau să fac și că nimic altceva pe lumea asta nu-mi aduce o satisfacție la fel de mare. Pentru așa momente, merită să trăiesc!
Aliona, mulțumesc Tatianei și universului că ne-a întâlnit. Îți mulțumesc că știi să-mi citești gândurile și că e atâââât de ușor să lucrez cu tine. Mulțumesc pentru fiecare desen și pagină ilustrată. Fără tine cartea asta poate că ar fi existat, dar categoric nu ar fi fost atât de minunată precum ai făcut-o tu. Eu îți promit că nu e ultima :)
Angela Titencov, ea este redactorul cărții. Omul care a făcut ordine printre litere. Vă mulțumesc pentur minuțiozitate și dedicație, pentru răbdare și calm. Mulțumesc!
Și da! Cosmin! Mulțumesc iubire că exiști în viața mea, că m-ai ales să îți fiu mamă. Cartea asta e nimic pe lângă câte ai făcut tu pentru mine, minune de OM. Ți-o dedic ție, plină de recunoștință. Vreau cartea asta să îți amintească la orice vârstă de cel mai important lucru în viață - de tine! Vreau să crezi în tine și să știi că inima ta e cel mai frumos loc în care poți ajunge. Acolo e multă lumină și dragoste. Te iubesc!
Îmi doresc din suflet această carte să ajungă în inimile copiilor și să-i ajute să creadă în puterea lor nemărginită!
