Prezentatoarea TV din România trece printr-o perioadă mai puțin plăcută cu fiul ei: înțărcarea. Aceasta a povestit pe blogul ei cum a reușit să-și dezvețe copilul de sân.
"Fetelor, merge-ncet dar merge prost. Înțărcarea zic. Înainte de a lua decizia de a mă opri din alăptat, Alexandru mai mânca sân doar la culcare, la trezire și în weekend la somnul de prânz.
M-am informat cât am putut de bine și am început prin a-i scoate din când în când mesele de dimineață. Îi distrăgeam atenția destul de ușor, ba cu Ciu, ba cu o omletă, ba cu păsărelele de pe gard. Uneori mergea, alteori nu. Cu masa de prânz nu era o problemă, căci de cele mai multe ori îl culca mama mea și la întoarcerea mea de la emisiune el fie abia adormise, fie urma să se trezească, deci nu am avut niciodată această problemă, asocierea lui de somn fiind legată nu de sânul meu, ci de două povești pe care i le citește mamaie.
Am avut două încercări de a-l culca seara fără sân.
Deși am reușit, nu îmi amintesc cu plăcere de ele. A fost supărat, nu înțelegea ce se întâmplă, dar cu multă răbdare reușeam să îl adorm cu plimbări prin casă.
Problema este că de când s-a prins el că e o conspirație și că s-ar putea să îi pregătim marea separare de dragostea lui “tzatza”, nu ne-am mai înțeles cu el nici dimineața, nici la trezirea de prânz, iar seara nici atât. Practic tot ce reușisem să obținem cu relaxare în perioada de dinainte se ducea acum pe apa sâmbetei.
Totul a culminat cu o seară în care îmi propusesem să mă țin de treabă și să încerc să îl adorm fără să sugă.
Eram amândoi în pat, el deja devenise nervos doar pentru că știa ce urmează, eu încercam să mă stăpânesc și să îmi amintesc că orice înțărcare e grea, dar că vremuri bune vor veni.
El începuse să mârâie și să dea din picioare, nu voia nicio poveste, nu voia să numărăm împreună degețelele, nu-l voia pe Gogu, Ratonu’, Ana, Mieunică, nimic nimic. Se chircea și spunea “gata, mama” repetitiv.
Într-un moment de slăbiciune, în timp ce îi spuneam “hai, iubirea lu’ mami, mama e aici și te iubește, hai să facem nani” m-a bușit plânsul. Mă durea că e necăjit, nu știam dacă e bine ce fac, în același timp mă întrebam dacă nu va fi exact la fel și peste jumătate de an.
Nu mă puteam controla și plângeam cu suspine.
Alexandru a tăcut brusc, s-a uitat la mine și a început să spună “nu pânge mama, nu pânge mama” . Cred că a repetat de 10 ori timp în care mi-a luat mâna și a început să o pună pe fățuca lui, pe cap, pe guriță, și iar pe cap. În tot timpul ăsta repeta “nu pânge mama”.
Fetelor, am simțit că mooor, că mă sufoc de dragoste. Nu îmi amintesc să mai fi trăit un sentiment atât de intens, un amestec de tristețe, fericire, dragoste enormă.
L-am luat în brațe și l-am strâns tare tare și i-am mulțumit pentru felul în care m-a făcut să mă simt. Unică. Iubită.
Din îmbrățișările mele în care îmi era teamă că îl voi sufocă, ce credeți că s-a născut? Un dulce somn. Băiețelul meu adormise la pieptu-mi.
Ne-am pus amândoi în pat și după două luni am dormit din nou împreună, îmbrățișați.
Din momentul acela a fost totul parcă mai simplu.
Am hotărât să îl culce Radu legănat dar doar dacă a avut o seară liniștită, dacă are dispoziție și deci disponibilitate să asculte povești și să adoarmă lin.
Dimineața uneori îi dau, alteori reușesc să nu. De când m-am relaxat, demersul dă roade. Nu mi-am mai dat un termen limită și încerc să reacționez în funcție de cum îl simt. Ne drăgălim mai mult și în zilele în care “sar” mesele de sân, dragostea pe care și-o lua când îl atașam la piept, și-o manifesta muuult mai frumos și mai intens. Mă pupă, mă mângâie, se cuibărește la pieptul meu, se uită la mine cu drag și îmi spune într-un fel unic “maaama” și apoi mă strânge în brațe.
Așa că am scăpat de cea mai mare teamă a mea. Aceea că odată cu înțărcarea voi pierde conexiunea unică pe care credeam că o creează între noi alăptatul.
A! Îmi mai era teamă și de vreo mastită ceva, dar văd că sânii mei sunt foarte mulțumiți și pregătiți pentru noile schimbări.
Voi cum sunteți?
Ceva sfaturi minune pentru o mămică preocupată?"
Sursa: adelapopescu.eu
