mamaplus

9 lecții înțelepte pe care le-a învățat Diana Guja în peste 15 ani de maternitate

0
//
02.06.2020

De mai bine de 10 ani, jurnalista, activista și autoarea mai multor proiecte online de succes Diana Guja are grijă ca subiectele de pe blogul său să devină un punct de atracție și interes pentru sute de femei din Moldova și nu doar. În unul din articolele sale, Diana a vorbit deschis despre tot ce a învățat ea în mai bine de 15 ani de când își trăiește cu intensitate aventura maternității alături de fiica sa Ilinca. Diana spune că deși unele lucruri vin de la sine și poți să le însușești cu ușurință, i-au apărut în cale și greutăți, care i-au dat mari bătăi de cap la vremea lor.

”1. Copilul când o să vrea să mănânce, o să anunțe despre asta.

În orice formă accesibilă vârstei. Nu are sens să-i bagi cu forța terciul în gură, să-l zgâlțîi, să te enervezi, să te zgârâi pe față de disperare, să-l rogi, să stai cu masa pusă câteva ore, poate s-a răzgândi, să-l întrebi de 30 de ori pe oră dacă nu vrea să mănânce, să gătești pentru el separat (în cazul în care NU are un regim alimentar special), cu speranța că poate a mânca ceva. Totul e cu mult mai simplu: nu mânâncă - nu îi este foame. În cazul în care copilul nu vrea să mănânce o perioadă anormală de timp (atenție, 4 ore, de regulă, nu este o perioadă anormală), te adresezi medicului și nu îl pui să mănânce cu forța.

2. Poți tu să învinețești, explicând copilului de ce ar fi mai bine să nu facă anumite lucruri, că el totuna le va face.

E felul lui de a descoperi lumea. Să-l închizi în casă, ca metodă de „protecție”, ar însemna să-i aplici tratament puțin uman și într-o țară mai civilizată riști să rămâi fără copil. La noi, însă, riști să rămâi cu un copil care, mai devreme sau mai târziu, îți va răspunde înapoi cu ceva. Chiar dacă la ai săi 50 de ani. Așa că, relaxează-te.

3. Îmbracă copilul așa, ca să nu plângi de ciudă, de câte ori iese afară.

Hainele sunt făcute pentru a servi omul și nu invers. La second-hand sunt tone de haine de 5 lei bucata, încă în stare bună. Cumpără de acolo și lasă-l să exploreze lumea, chiar și pe brânci în groapa cu nămol, dacă asta vrea.

4. Copilul poate crește deștept și avea reușite școlare remarcabile, chiar dacă nu a frecventat centre de dezvoltare de la vârsta de 2 ani.

Și chiar și atunci când mama nu a stat deasupra lui cu tot felul de activități. Eu am fost o mamă foarte lenoasă din acest punct de vedere. Cu toate acestea, Ilinca întotdeauna a învățat bine. Poate chiar faptul că nu i-am pisat creierii cu lecții, nu am stat deasupra temelor împreună cu ea, nu am transformat procesul de învățare într-un calvar și motiv de ceartă în familie, au contribuit la ceea că a învăț și continuă să învețe bine. Știe că e responsabilitatea ei și că va dormi așa cum își va așterne.

5. Responsabilitatea și limitele ei sunt, probabil, cele mai importante lecții pe care ar trebui să le oferim copiilor noștri.

Revenind la tema lecțiilor pentru acasă, niciodată nu am certat-o pe Ilinca când descopeream că merge la școală cu vreo temă nefăcută, însă de fiecare dată îi aminteam că ea va trebui să-și asume consecințele, oricare ar fi ele: notă negativă, observațiile profesoarei etc. Cu cât mai repede copiii învață responsabilitatea, cu atât mai ușoară devine viața părinților.

6. Să te amesteci în certuri și conflicte între copil și prietenii săi, nu e înțelept.

Și nu mă refer aici la bullying, fenomen grav, care necesită intervenție, ci la zecile de intrigi și alianțe care apar din grădiniță până la absolvirea liceului. Acestea sunt etape normale în procesul de socializare. Așa ei află cum stau lucrurile în societatea umană. Și, apoi, cum vor învăța să se descurce în viață, dacă mami sau tati vor fi non-stop la fundul lor să le gestioneze situațiile dificile? Se intervine doar atunci când există pericol pentru integritatea fizică sau psihică a copilului, când glumele s-au îngroșat de-a binelea, când se implică părinții celorlalte părți și pun presiune pe copil, când se ajunge la șantaj etc. În rest, se descurcă singuri.

7. Niciodată, niciodată, niciodată nu vorbi urât despre tatăl copilului, dacă sunteți mamă, și de mama copilului, dacă sunteți tată, față de copil.

Niciun copil, indiferent de ce fel de om e celălalt părinte: dependent de alcool, droguri, deținut, hoț, bandit, criminal, idiot, dobitoc, curvar, pierde-vară, ratat, mizerabil, nu va suporta să audă, să știe, să afle că provine dintr-un om nedemn. Copiii iau treaba asta foarte personal și o poartă ca pe o povară toată viața. Revărsați-vă durerile, nemulțumirile, visele spulberate altor oameni maturi, nu copilului. Copiii trebuie să știe cine sunt părinții lor, însă contează foarte mult ce fel de cuvinte alegem.

8. Copilul. Este. Om. Separat. Cu temperamentul său. Cu personalitatea sa. Cu dorințele sale. Cu gândurile sale. Cu simpatiile și antipatiile sale. Cu visele și aspirațiile sale. Și cât de mult nu ți-ai dori să ajungi în chiar nucleul copilului tău ca să-l înțelegi, să-l cunoști, să-l controlezi, nu vei putea. Pentru că este un om separat și o parte din el așa și va rămâne, necunoscută pentru tine.

9. Să am încredere. În mine, în copil, în viață.

Asta m-a învățat maternitatea. Să am încredere în oamenii care mă încojoară, în familia mea, în prieteni, în vecini, în familia tatălui Ilincăi. Să știu că, dacă mi se va întâmpla ceva, vor exista oameni care ar fi acolo pentru copilul meu. Să am încredere în abilitățile mele, care mă vor ajuta să câștig suficienți bani, ca să-i pot asigura copilului meu o viață decentă.”, a scris Diana pe blogul său.