Țânțarii transmit 7 boli mortale! Bâzâitul și înțepăturile lor reprezintă cea mai mică problemă

Țânțarii transmit 7 boli mortale! Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aceste insecte se fac responsabile de decesul a peste un milion de oameni în fiecare an!

Țânțarii ne fac viața grea vara, odată cu lăsarea serii: dacă ne relaxăm la o terasă, cel mai probabil vom pleca de acolo plini de blânde, iar acasă, dacă nu avem plase speciale montate la geamuri, vom avea un somn chinuit de bâzâitul lor și de înțepăturile care dau mâncărimi insuportabile. Acest disconfort e însă doar una dintre problemele pe care ni le pot crea țânțarii. Și e cea mai mică. Unele specii pot transmite prin înțepătură boli mortale pentru om.

În lume există în jur de 3.000 de specii de țânțari, iar câteva sute dintre ele sunt periculoase pentru noi. Țânțarii pot transmite diferite maladii grave. Ei preferă zone cu climă diferită de a noastră, așa că fă-ți temele dacă pleci în vacanță în străinătate! În funcție de destinația aleasă, sunt indicate anumite măsuri de precauție sau, în cazul unora dintre țările din Africa și Asia, vaccinuri care-ți pot salva viața.

Malaria este pe primul loc în rândul bolilor răspândite de țânțari. Întâlnită mai ales în sud-estul Asiei, în Africa, în America Centrală și de Sud, boala e transmisă prin înțepătură de femeia țânțarului anofel purtătoare a parazitului numit Plasmodium. După 7 sau mai multe zile de la infectare, apar febra, frisoanele, dureri de cap, musculare și abdominale, vărsături, diaree. În cazurile grave, se ajunge la insuficiență renală, convulsii, comă și, în final, la deces.

Febra West Nile e parșivă: la început, seamănă, ca simptomatologie, cu o banală gripă, iar dacă nu ajungi la un specialist care să te diagnosticheze corect, poți fi în pericol de moarte. După o perioadă de incubație cuprinsă între 3 zile și două săptămâni, apar simptome moderate sau severe, în funcție de cum reacționează organismul la virus.

În primul caz, vorbim despre febră, dureri de cap, musculare și articulare, vărsături și diaree, uneori urticarie și/sau inflamarea ganglionilor limfatici. Chiar și în lipsa tratamentului, pacientul își va reveni după câteva zile și, cel mai probabil habar nu va avea că a avut acest virus în organism.

În cel de-al doilea caz, în care boala evoluează către meningită/encefalită, febra e puternică, apare rigiditatea la nivelul gâtului, pacientul are convulsii, e dezorientat și își poate pierde vederea, apare amorțeala membrelor, apoi se poate instala paralizia. Dacă, printr-o minune, un pacient cu simptome severe e salvat de la moarte, recuperarea este extrem de lentă, iar efectele neurologice pot fi permanente.

De câțiva ani, virusul West Nile e semnalat, în fiecare vară, și în Europa, România aflându-se printre țările afectate, alături de Bulgaria, Grecia, Portugalia sau Rusia. E transmis de țânțari din specia Aedes, inclusiv, subspecia Aedes albopictus sau Țânțarul-tigru, care s-a făcut vinovat de cazurile de West Nile depistate în ultimii ani în țara noastră.

Febra Dengue e transmisă de țânțarii din specia Aedes și se manifestă prin febră, oboseală, migrene, dureri articulare și prurit. Dacă persoana infectată are un sistem imunitar deficitar, boala poate lua o formă severă și se poate ajunge la deces, fiindcă nu există tratament. Zonele de risc sunt India (unde chiar a fost epidemie la sfârșitul anului 2015), America de Sud, Africa sub-sahariană și Asia de Sud-Est.

Febra galbenă e dată de un arbovirus înrudit cu West Nile. Este o boală hemoragică transmisă de țânțari din specia Aedes aegypti, întâlniți în regiunile tropicale din Africa și America. După o perioadă de incubație de până la șase zile, apar febra și frisoanele, durerile de cap, abdominale și musculare, greața, vărsăturile. Este recomandată vaccinarea înaintea călătoriei în zonele de risc; în lipsa imunizării, dacă ești infectat cu acest virus, riscul de mortalitate e de 50%.

Filarioza limfatică, o consecință a infectării cu filarii (viermi filiformi care trăiesc în ganglioni și în vasele limfatice), e transmisă de țânțari din mai multe specii – Culex, Aedes, Anopheles, Mansonides. Africa sub-sahariană, sud-estul Asiei, India și insulele din Pacific sunt zonele de risc. Simptomele, care pot apărea chiar și la câțiva ani după ce filariile au ajuns în organism prin înțepătura de țânțar, sunt febra și dureri ale ganglionilor inghinali, care cresc în volum, vase limfatice înroșite și umflate sub piele și/sau urină alburie. Simptomele se pot repeta ani la rând. În faza cu pusee febrile se recomandă antiinflamatoare, apoi se iau medicamente antiparazitare.

Virusul Zika, “vedeta” anului trecut, când au fost infectați peste 30.000 de oameni, face parte din familia Flaviviridae și e transmis de țânțarii din specia Aedes, inclusiv de subspecia Aedes aegypti, care e răspândită pe tot globul. În ultima vreme, cele mai multe cazuri s-au înregistrat în America de Sud, dar virusul a plecat din Africa și Asia și s-a răspândit pe cele două continente Americane.

Trei sferturi dintre persoanele infectate nu prezintă simptome sau au simptome similare gripei ori virozei respiratorii, care dispar în câteva zile, fără tratament. Pentru femeile gravide, Zika e însă cu adevărat periculos: poate stopa sarcina din evoluție și, pătrunzând în organismul fătului, poate da disfuncții neurologice. Cel mai întâlnit efect al infectării cu Zika este microcefalia; copilul cu microcefalie manifestă retard mintal, tulburări de auz și de vedere și multe alte probleme care-l fac dependent de îngrijire permanentă.

Encefalita japoneză e dată de un virus înrudit cu West Nile și e transmisă la om prin țânțarul din specia Culex. Zonele de risc sunt sud-estul Asiei și Pacificul de Vest. În majoritatea cazurilor, e asimptomatică sau prezintă simptome ușoare. Însă există și cazuri grave, cu febră, dureri de cap și dezorientare, care poate evolua spre paralizie și comă; un pacient aflat în această situație, dacă e salvat, riscă să rămână cu sechele neurologice permanente. În 30% din cazurile grave intervine decesul. Celor care călătoresc în zonele de risc le este indicată vaccinarea.

Cum ne protejăm?

Spray-ul repelent e bun pentru a ține insectele la distanță. Trebuie pulverizat pe piele la fiecare 3-4 ore

• Substanțe repelente. În farmacii și supermarketuri există de ani buni soluții care țin insectele la distanță, sub formă de loțiuni sau spray. Aplică-le pe piele înainte de a ieși din casă. Vezi câte ore au efect (de obicei, 3-4 ore) și aplică din nou, dacă este nevoie.
• Plase contra țânțarilor. Acestea se fixeză la geamuri și la ușile care dau în balcoane sau terase. Ca soluție provizorie, poți folosi tul, pe care-l fixezi cu piuneze – aceasta e o soluție bună și pentru paturile cu baldachin sau hamacele din curte.
• Spiralele contra țânțarilor sau pastilele care se fixează în dispozitive ce trebuie introduse în priză. Un minus, în cazul acestora, este mirosul, care poate deranja un nas mai sensibil.

Sursa