Maria Starțov este o mamă împlinită. Are doi copii care o fac fericită: o fată de 13 ani și un băiat de 5 ani, diagnosticat cu sindromul Down. Acum cinci ani, vestea a venit ca un trăsnet pentru familie. Conștientizarea faptului că au un copil diferit de ceilalți le-a schimbat viziunile, valorile și le-a revizuit prioritățile. În pofida stereotipurilor cu care luptă și a dificultăților cărora trebuie să le facă față, financiare și de integrare, sunt uniți și știu să se bucure de fiecare clipă, iar fiecare pas înainte în dezvoltarea copiilor este o adevărată victorie pentru întreaga familie.
A pierdut prima sarcină la șase luni. Multașteptatul băiat nu a apucat să vină pe lume. Când s-a născut fiica, și-a recăpătat speranța de viață. Peste câțiva ani s-a bucurat să afle că mai așteaptă un copil. Nu a crezut când medicii i-au spus că acesta ar putea avea probleme de dezvoltare. Nu l-a crezut nici pe geneticianul care a venit să-i explice că băiatul ei are sindromul Down. L-a născut cu o lună înainte de termen și spera că medicii au greșit și că totul se va da uitării când copilul va mai prinde un pic la puteri. Băiatul semăna izbitor cu fiica mai mare și ea nu avea nicio problemă de dezvoltare.
„Au urmat zile în care practic nu mai dormeam”, povestește femeia. A făcut depresie. Simțea că pământul îi fuge de sub picioare și nu știe ce să facă, pe unde să o apuce. Ce va fi cu băiatul ei când va crește? Ce va fi cu fata? Ce vor spune rudele? Cum va reacționa anturajul? Erau întrebări pentru care nu avea răspuns și sentimentul de nesiguranță o apăsa tot mai greu.
Maria Starțov menționează că, deși în societate mai există încă rezistență și diferite opinii printre părinți și pedagogi față de incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale sau cu probleme de dezvoltare, lucrurile se mișcă din loc. Cadrele didactice au fost în mare parte receptive. Femeia spune că în statele dezvoltate acest concept e ceva firesc și funcționează deja de ani buni. În Republica Moldova există dificultăți, prejudecăți, cu care trebuie să lupte fiecare.
„Odată cu nașterea băiatului, modul nostru de gândire s-a schimbat foarte mult, ne-am revizuit prioritățile. Nu mai fac planuri pentru perioade îndelungate, pentru că nu știm ce poate interveni. Trăim și ne bucurăm de fiecare clipă alături de copiii noștri. În toată această perioadă am văzut că există cazuri mult mai complicate și am înțeles că problema noastră nu e cea mai gravă, am înțeles că nu suntem singuri. Am înțeles că nu avem dreptul să lăsăm mâinile în jos”, mărturisește Maria Starțov.
Femeia spune că în asemenea cazuri contează foarte mult interacțiunea cu specialiștii pregătiți, care îți pot acorda o consultanță calificată și te pot îndruma în acțiunile de mai departe. Încă din maternitate, dar și medicii de familie trebuie să cunoască cum pot ajuta aceste familii, de exemplu având o listă de centre spre care le pot îndruma. Este important ca și părinții să depășească anumite bariere, să poată lupta pentru o dezvoltare mai bună a copilului și pentru integrarea lui. „Este important ca fiecare dintre noi să facă un pas, cât de mic, pentru a schimba ceva spre bine”, a mai spus Maria Starțov.
Citește articolul integral pe ipn.md!
