Cristina Scripnic. Trebuie sau nu să ne impunem părerea atunci când este vorba despre activitățile și hobby-urile copiilor noștri?

Nici nu ne-am dat bine seama când a crescut micuțul nostru… Dintr-un bebeluș neputincios s-a transformat într-un mic omuleț, cu caracterul și preferințele proprii. A venit timpul să ne ocupăm de dezvoltarea lui. Nu doar acasă, ci și în colective de copii. „E atât de talentat, oare la ce activități să-l înscriu?”, așa gândește fiecare mămică și are dreptate. Apoi încep căutările febrile ale unor cercuri, școli, secții sportive… Problema este că părinții, chiar dacă sunt bine intenționați, iau în calcul doar opiniile proprii, încercând să realizeze prin intermediul copiilor toate visurile lor neîmplinite…

Atunci când am ajuns în această situație, mi-am pus întrebarea ce mă fac dacă fiica mea va refuza categoric să practice activitățile la care am visat eu pe vremuri? Desigur, poți impune copilul să facă ceea ce vrei, dar oare este corect așa? La această întrebare mi-am răspuns singură, pe puncte:

Pentru început încercați să povestiți copilului despre anumite genuri de sport, anumite activități. Întrebați-l obligatoriu cu ce ar vrea să se ocupe și luați o decizie împreună.
Copilul trebuie privit nu doar cu ochii unei mame iubitoare, ci și cu ochii unui profesor. Dacă micuțul este liniștit și poate sta ore întregi făcând același lucru, încercați să îi propuneți activități de modelare, origami, sculptare. Lucrul cu piese mici dezvoltă capacitatea de luare independentă a deciziilor, atenția, abilitățile motrice, logica și memoria. Dacă însă copilul este destul de activ, el trebuie orientat spre secțiile sportive, ținând cont de particularitățile fizice și starea de sănătate.

Cu foarte mare atenție trebuie tratați copiii creativi, cei care au o viziune proprie asupra lumii.

Abia după ce ați înțeles ce talente ascunde copilul Dumneavoastră, puteți decide unde să îl înscrieți. Îl puteți duce concomitent la câteva cercuri, dar aveți grijă să îl întrebați dacă îi plac activitățile pe care le practică și care dintre acestea îi place mai mult.

Orice părinte trebuie să înțeleagă că, deși este mic, copilul este o personalitate. El nu este reflecția noastră perfectă, el poate avea gusturi diferite de ale noastre, de aceea părerea lui trebuie ascultată și luată în considerare.

Iar atunci când copilul se va găsi pe sine, va înțelege că poate reuși, părinții vor trebui să dea dovadă de multă răbdare și să depună eforturi maxime pentru dezvoltarea lui.

Toți copiii sunt deosebiți și talentați, dar nu poate să le placă totul! Învățați să îi lăudați și să îi încurajați, aceasta este esențial în formarea personalității!

Rețineți: „Avantajul copiilor este că ei își păstrează curiozitatea, în timp ce adulții au pretenția că dețin adevărurile absolute, ceea ce îi împiedică să se lase cuprinși de uimire” (Bernard Werber, „Le miroir de Cassandre”)