În fiecare clasă ajung, an de an, „boboci“ care împlinesc 6 ani de-abia în clasa pregătitoare. Psihologii care îi evaluează adesea eliberează avizul luând în calcul achiziţiile de cunoştinţe ale acestora, însă le explică părinţilor şi riscurile, deloc puţine.
Părinţii sunt cei care, dacă la 1 septembrie copilul nu a împlinit încă 6 ani, hotărăsc dacă cel mic va merge la şcoală sau nu. Pentru copiii mai mici de 6 ani este nevoie, la înscrierea în clasa pregătitoare, de avizul psihologilor. Deşi în foarte multe cazuri psihologii evaluatori nu au motive să nu-l elibereze, cei mai mulţi le explică părinţilor că există, totuşi, o serie de riscuri pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor lor.
Chiar în această perioadă, în centrele judeţene de evaluare şi resurse educaţionale se desfăşoară activităţile specifice de evaluare a copiilor care încă nu împlinesc 6 ani până la 1 septembrie 2018. „Sunt copii printre copii“, suntem adesea obişnuiţi să spunem, mai ales atunci când simţim nevoia să ne argumentăm decizia de a-l trimite pe copil la şcoală înainte de a împlini vârsta standard. Consilierul şcolar Loredana Stroiuleasa, psiholog, spune că argumentul forte al părinţilor, în aceste cazuri, este adesea „trebuie să prindă clasa, s-o prindă pe doamna X“. Şi aici se cam opresc.
„Îi întreb tot timpul: «V-aţi gândit un moment la consecinţe?», după care le explic. Unii părinţi înţeleg şi renunţă, alţii merg înainte“, spune psihologul, menţionând că avizul în astfel de cazuri este favorabil, dacă acel copil, din punct de vedere cognitiv, şi-a însuşit cunoştinţele necesare. Aspectul asupra căruia, însă, nu zăbovesc părinţii este cel emoţional.
De ce psihologii insistă să nu le răpim celor mici un an din copilărie
Diferenţele între un copil care încă nu a împlinit 6 ani la începutul clasei pregătitoare şi colegul lui care are, poate, deja 7 ani, sunt enorme, spune psihologul. Pentru a face faţă rigorilor şcolare copilul trebuie să fie pregătit în primul rând să se desprindă de părinţi, de casă, de educatoare, de fostul colectiv, să aibă deja elemente de independenţă. „Dacă nu sunt pregătiţi, vor dezvolta anxietate, apar ticurile – îşi rod unghiile, se trag de păr, apar diferenţele între colegii de clasă. În cele din urmă se manifestă şi frustarea părintelui, care nu înţelege de ce celălalt poate şi copilul lui nu, şi această frustrare se răsfrânge, deseori, tot asupra copilului. Pentru că răspunsurile acestor copii pot fi mai întârziate, ei gândesc mai lent, răspunsurile lor pot să nu fie «sclipitoare», cum se întâmplă în cazul copiilor mai mari“, spune psihologul, care ajunge în cele din urmă la întrebarea, pe care o adresează deseori şi părinţilor: „De ce să le răpeşti un an din copilărie?“.
În scurt timp oboseala îşi va spune cuvântul. Aceşti copii „nu pot fi ţinuţi prea mult în sarcină“, explică psihologul, diferenţele de vârstă fiind evidente până prin clasa a IV-a, când nivelul de dezvoltare al copiilor din aceeaşi clasă tinde să se egalizeze.
„Sunt învăţătoare care dau teme la clasa pregătitoare“
Când luaţi decizia de a-l înscrie pe copil la şcoală mai devreme ar trebui să priviţi puţin în viitor, recomandă psihologul. Deşi se vorbeşte despre clasa pregătitiare ca despre ultima grupă de grădiniţă, lucrurile nu stau deloc aşa, rigorile sunt altele. Dacă mai căutaţi şcoala şi pe considerentul – are sau nu program de „şcoală după şcoală“, iar cel mic are de stat mult peste cele patru ore, lucrurile se complică. „Eu recomand părinţilor să se consulte şi cu educatoarea, să-i ceară o analiză sinceră, să afle dacă emoţional este pregătit să schimbe mediul, pentru că asta înseamnă altă şcoală, altă doamnă, alţi colegi, se schimbă totul, iar uneori copiii fac foarte greu faţă acestei schimbări. La cămin dorm, se joacă, stau pe jos, la şcoală poate nici după cursuri nu mai există toate acestea. Mai mult, cunosc învăţătoare care le dau copiilor teme la clasa pregătitoare, iar de multe ori aceste lucruri se întâmplă chiar la sugestia părinţilor, care vor mai mult“, spune consilierul şcolar Loredana Stroiuleasa.
Atenţie sporită ar trebui şi în alegerea învăţătoarei, care trebuie să fie compatibilă cu personalitatea celui mic. Atunci când „doamna“ dorită de părinţi este căutată în aceeaşi măsură de mulţi alţii, sunt şanse mari ca şi efectivul la clasă să fie poate peste medie, iar atenţia cadrului didactic trebuie împărţită tuturor.
Care sunt semnele că nu am ales în interesul copilului
Dacă cel mic nu este pregătit pentru marele pas pe care îl presupune şcoala, în curând se vor vedea şi semnele. Pot să apară acele ticuri de care aminteam la început, copilul se poate plânge, dimineaţa, de dureri de burtică, de dureri de cap, încercând, astfel, să evite plecatul la şcoală, sau poate ajunge să refuze, pur şi simplu, să meargă. Pot să apară fobii, atacuri de panică, iar multe dintre acestea, din păcate, îl pot însoţi de-a lungul întregii vieţi, atrage atenţia psihologul. Dacă vedem toate aceste semne trebuie să solicităm ajutor specializat. Înscrierea în clasa pregătitoare nu este, de altfel, un drum fără întoarcere, mai explică specialistul, dacă elevul nu face faţă putând fi retras, sau se poate repeta clasa pregătitoare, dacă nu şi-a însuşit toate cunoştinţele necesare. La îndemâna medicilor de familie există de asemenea zeci de diagnostice, a mai spus psihologul, de care se pot folosi pentru a amâna înscrierea la şcoală chiar şi în cazul copiilor care au împlinit 6 ani şi pentru care acest proces este obligatoriu. În acest caz, cum evaluarea psihologică nu mai este necesară, se poate, eventual, solicita o opinie specialistului.
Sursa: adevarul.ro
