Cum să trăiești o viață împlinită și plină de sens? Pentru mulți, răspunsul este, cel puțin parțial, să aibă copii. Privind un copil cum crește și învață despre lume este o experiență fericită, iar timpul petrecut oferindu-i dragoste și îngrijire necondiționată oferă dividende spirituale. Apoi, în anii noștri de aur, copiii pot fi o sursă de confort paliativ. Acest punct de vedere este atât de înrădăcinat în cultura noastră încât mulți oameni, în special femeile, sunt presați de prieteni și familie să aibă copii și simt că trebuie să își justifice motivul pentru a nu face acest lucru.

Așa cum este adesea cazul, realitatea socială se dovedește mai complicată decât viziunea asupra lumii învățată pe genunchii mamei. Decenii de cercetare au comparat fericirea și bunăstarea părinților cu cei care nu au copii, iar verdictul este că mulți părinți sunt mai puțin fericiți decât cei fără copii. Dar nu este cazul tuturor. 

Publicațiile care susțin că părinții sunt mai nefericiți decât cei care nu sunt părinți atrag cu siguranță atenția, dar astfel de studii nu sunt o noutate. Studiile empirice au urmărit acest model încă din anii 1970. 

O recenzie din 2011 a lui Thomas Hansen, cercetător la Norwegian Social Research, a comparat înțelegerea noastră populară cu privire la relația dintre statutul de părinte și fericire cu dovezile strânse. S-a descoperit că oamenii cred că „viețile oamenilor fără copii sunt mai goale, mai puțin pline de satisfacții și mai singuratice decât viețile părinților”, dar contrariul s-a dovedit adevărat. Copiii care trăiau acasă au interferat cu bunăstarea părinților lor.

O meta-analiză a Consiliului Național pentru Relații Familiale a analizat o măsură mai specifică a fericirii: satisfacția conjugală. S-a constatat că perechile fără copii au raportat mai multă satisfacție romantică. Diferența a fost cea mai pronunțată în rândul mamelor, în timp ce tații au dezvăluit mai puțină satisfacție, indiferent de vârsta copilului. Autorii au remarcat că discrepanța a rezultat probabil din conflictele de rol și restricțiile asupra libertății.

În cele din urmă, un studiu publicat în Jurnalul American de Sociologie a analizat 22 de țări din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și a comparat asocierea dintre calitatea de părinte și fericire. Cercetătorii Jennifer Glass (Universitatea din Texas, Austin) și Robin Simon (Universitatea Wake Forest) au descoperit că cei care nu sunt părinți au niveluri mai ridicate de bunăstare în majoritatea societăților industrializate avansate.

Statele Unite, fruntașe la nefericirea părinților

Diferența de fericire cea mai accentuată s-a înregistrat în Statele Unite, unde părinții erau cu 12% mai puțin fericiți decât adulții fără copii. Alte paisprezece țări, printre care Irlanda, Grecia, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Elveția și Australia, au arătat, de asemenea, o perspectivă mai puțin însorită pentru părinți, dar nu într-o măsură atât de mare ca în SUA.

Pe baza unei analize a acestei cercetări, s-ar putea presupune că cei mici sunt o sursă predominantă de nefericire și da, există copii care pot contrazice această regulă. Dar acești cercetători au avut grijă să noteze că aceste efecte sunt corelative, nu cauzale și există mulți factori dincolo de simplul statut de părinte. 

Revizuirea lui Hansen subliniază că părinții cei mai susceptibili la nefericire au fost femeile, cei singuri, cei din straturile socio-economice inferioare și cei care trăiau în societăți care nu sunt orientate spre familie. Între timp, Consiliul Național pentru Relații de Familie a înregistrat cea mai mare scădere a satisfacției maritale în rândul grupurilor socio-economice superioare, probabil pentru că statutul lor le-a oferit libertăți mai mari înainte de a avea copii.

Sursa
www.dcnews.ro
studiu despre părinți