Creveții reprezintă unul din deliciile noastre preferate din diversitatea bogată a fructelor de mare. Dacă sunt atât de delicioși, de ce atunci ar trebui să renunțăm la consumul lor!?
În timp ce rafturile supermarketurilor abundă în creveți congelați și accesibili după preț, în culise au loc procese, care vă vor face să nu vă mai atingeți niciodată de aceste fructe de mare.
După cum se știe, majoritatea creveților nu sunt prinși în măriși oceane, așa cum se prezintă în spoturile publicitare, ci sunt cultivați în bazinele de coastă, unde mareele înnoiesc apa și spală deșeurile în mare.
Aceste bazine sunt departe de a fi curate, ele sunt pline de substanțe chimice, inclusiv uree, superfosfați și motorină. Acolo creveții sunt prelucrați cu pesticide, antibiotice (unele din ele sunt interzise în țările dezvoltate), substanțe pentru otrăvirea peștelui pe bază de clor, tripolifosfat de natriu sau sodă caustică.
Potrivit diverselor estimări, fermele de creștere a creveților au distrus deja cca 38% din pădurile de mangrove din întreaga lume. Și totul pentru a asigura livrările permanente de creveți în supermarketuri, iar acest prejudiciu are un caracter continuu.
Se știe că mangrovele nu pot fi restabilite în scurt timp după închiderea producerii. Mai mult, regiunile din preajmă se transformă în deșerturi. Potrivit unor studii efectuate de către experții Universității din Yeles, creșterea industrială a creveților a făcut câteva regiuni din Bangladesh absolut nelocuibile pentru oameni, provocând eroziunea masivă a solului și o criză ecologică în toată regiunea.
”Pentru a obține un kilogram de creveți trebuie defrișate 5 kilometri pătrați de păduri de mangrove. Totodată, solul, de regulă sărăcește timp de 10 ani, iar în următorii 40 de ani nu va putea fi utilizat. Chiar și defrișarea pădurilor pentru creșterea animalelor comparativ cu fermele de creștere a animalelor pare a fi mult mai inofensivă, susține Stephen Messenger.
Dacă ați avut norocul și ați găsit pe raftul unui supermarket creveți sălbatici, care au fost prinși în apele cristaline ale mărilor și oceanelor, atunci din punct de vedere ecologic aceasta reprezintă un adevărat coșmar. La prinderea fiecărui kilogram de creveți, traulerele iau viața de la 2 până la 20 kg de pește inutil, care este prins din întâmplare. Traularea este comparabilă cu măcinarea unui petec de pădure de către un buldozer pentru a prinde păsări de aceeași specie. Astfel, în plase nimeresc rechini, stele de mare, țestoase de mare și alte viețuitoare de apă. În timp ce traularea creveților alcătuiește doar 2% din captura mondială de pește, acesta este responsabil pentru o treime din pescuitul la nivel global. Ulterior, acesta este pur și simplu aruncat în mare.
Referitor la riscurile pentru sănătate, calitatea creveților nu este verificată. Atunci când experții au studiat creveții de import gata pentru consum, au depistat 162 de specii de bacterii, rezistente la 10 tipuri de antibiotice.
Probabil, astăzi unica și cea mai sigură cale de a mânca creveți, este de a-i prinde cu propriile mâini. Iar soluția perfectă – este renunțarea la creveți în alimentație. În timpul apropiat, standardele de producere nu se vor schimba semnificativ, iar cumpărarea creveților doar consolidează acest sistem oribil; și este prea puțin probabil, că procesul de producere a creveților se va modifica, dacă cererea va rămâne la același nivel.
