Limitele pe care le setăm copiilor. Cum și de ce să facem asta?

Te salut dragă mămică, mă bucur mult că ai deschis acest articol, și sper să îți fie de ajutor, or, misiunea noastră, ca experți în cadrul Grădiniței Private Kiddo Club este să devenim suport pentru părinți.

Lumina ochilor noștri sunt copii, dragostea noastră cea mare și uneori nedumerirea noastră maximă. Ca părinți, suntem puși în situația de a ne înțelege puiul, dar adevărul este că nici pe noi nu ne înțelegem și nu ne cunoaștem suficient.

Cu toate acestea, avem de ghidat un om și nu avem nici o scuză să nu o facem. Ba mai mult, vom ști dacă am făcut o treabă bună sau avem unele scăpări doar pe măsură ce copilul crește și se maturizează, atunci când socializează și este inclus în grupuri de copii.

Pe internet putem găsi o sumedenie de abordări despre limite și lucrul cu acestea, însă este necesar să înțelegem în primul rând noi, ca părinți, ce sunt ele, de ce sunt importante și ce beneficiu aduc, ca să le putem explica și copiilor.

Deci, limitele sunt niște regului stricte, care trebuie să fie respectate pentru binele și siguranța copilașului. Ele nu se negociază și reprezintă valorile familiei și ale societății din care aceasta face parte. Voi veni cu un exemplu: Nu ai voie să lovești, muști sau să agresezi ființele vii, fie acestea oameni sau animale, or, una din cele mai frecvente probleme cu care se confruntă copilașul într-o anumită etapă de aflare în grădiniță este anume agresiunea.

Un alt exemplu ar fi: trebuie să respecți programul zilnic și regulile grupei, cât și să auzi și să lucrezi în echipă cu educatorul. Să ținem minte faptul că reguli sunt peste tot, și nu întotdeauna acestea pot fi negociate/depărtate/sfidate.

Ca și oameni maturi, știm că unele acțiuni pot aduce după ele pedeapsa cu legea, de asta ni se pare normal ca toată lumea să cunoască aceste reguli, dar v-ați gândit vreodată la faptul că ele sunt setate încă din copilărie?

În zilele noastre există o multitudine de abordări ale educației copilului, și asta e minunat, un lucru însă trebuie să-l aplicăm, ca și părinte, să învățăm copiii o regulă foarte simplă care stă la baza tuturor regulilor, și anume: Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea altuia, acesta, pe scurt, este legea generală a limitelor.

De ce avem nevoie de limite?

Avem nevoie de limite pentru că suntem oameni sociabili, care vor contacta cu alți oameni, și există un cod al conduitei, nescris, care ne spune foarte clar cum trebuie să acționăm și ce NU este admisibil să facem în unele situații, pentru a nu fi respinși de societate. Copilul, pentru că încă nu are această experiență de comunicare și socializare, așteaptă de la noi să-l ghidăm, să-i conturăm o cărărușă sigură pe drumul vieții, să-l prevenim de unele neplăceri mari care i s-ar putea întâmpla.

Când începem să pune limite?

Limitele începem să le punem din prima clipă când vedem o acțiune nedorită, pe care copilul nu ar trebui să o repete în viața de zi cu zi. De obicei, în jurul vârstei de 10 luni, copiii încep să înțeleagă, câte puțin, ce este da și ce este nu, citind mimica feței, tonalitatea vocii, și figura mamei. Tocmai de aceea, ar trebui să începem să lucrăm cu copilașii încă din pruncie.

Cum setăm o limită?

Blând, cu grijă, și repetitiv. Nu trebuie să avem așteptări mari față de copil, creierașul lui nu este încă pregătit în totalitate pentru a înțelege întregul sens al tuturor cuvintelor. De aceea, atunci când prima dată copilul aruncă în noi cu lingurița, cu o jucărie, sau orice are el atunci în mână, este important cum reacționăm.

În primul rând, copilul nu conștientizează ce face, e doar un gest pe care l-a învățat sau îl învață, își descoperă corpul și posibilitățile lui. Ca adult, îl oprim, îi spunem că nu este voie să arunce în mami, o va lovi, o va durea, dacă vrea să arunce poate să se joace cu mingea, și îi arătăm o minge și inițiem jocul.

Nu vom avea rezultate din prima încercare, dar, repetându-i de fiecare dată același lucru, în căpșorul lui se va sedimenta informația.

Este important să comunicăm cu copilașul, chiar dacă acesta încă nu vorbește. Astfel, va obține încredere, pentru că aceasta se clădește din primele interacțiuni.

Când știm că suntem pe calea cea dreaptă?

Atunci când copilul nostru va începe socializarea intensă și integrarea într-un grup, vom înțelege cât de diferit este comportamentul lui de acasă de cel din colectivitate. Așa cum și noi suntem diferiți acasă cu mama, cu prietenii sau la job, exact așa va fi și copilașul nostru, și e absolut normal, doar că în colectivitate deja se întâlnesc mai multe libertăți și mai multe drepturi ale mai multor copii/ adulți, și e important ca copilul nostru să nu încalce libertățile colegilor, căci aceasta este și definiția democrației în sine.

Desigur că pe măsură ce copilașul crește, vom avea discuții mai complexe, cu argumente pro și contra din ambele părți, va fi mai frumos și mai captivant să observi evoluția puiului tău.

Dacă ai ajuns la final de articol, lasă-mă să-ți spun un ultim secret. Stabilind limite de comportament acceptate în societatea în care copilul crește, tu nu-l faci nici docil și nici nu-l stânjenești în vreun fel. În schimb, îi oferi instrumentul cu ajutorul căruia se integrează și își cere respectarea propriilor limite, pentru că va fi conștient că fiecare om le are și ele trebuie respectate.