Nașterea este un proces complicat atât pentru mamă cât și pentru copil. Capacitățile medicinii și ajutorul specializat ușurează semnificativ procesul de apariție al copilului pe lume, însă, nu-l protejează de traume în proporție de 100%.
Cum să vă asigurați propria integritate, dar și cea a copilului în timpul nașterii? Nu există un răspuns univoc la această întrebare. Recomandările de bază, care sunt făcute pentru fiecare gravidă, sunt orientate către păstrarea sănătății mamei și a copilului. Modul sănătos de viață, efortul fizic moderat, controlul masei corporale, vizitele la timp la medic – un set de măsuri care pregătesc din timp femeia pentru o naștere de succes.
Traumele nou-născutului
În timpul nașterii, traumele pot fi provocate de mai multe situații, de exemplu, dimensiunea necorespunzătoare a capului copilului (cea mai mare parte), dimensiunea bazinului femeii, nașterea prelungită, sau dimpotrivă, rapidă. Din grupul de risc de a suferi traume la naștere fac parte copiii prematuri, de asemenea, copiii care au suferit de hipoxie intrauterină (deficit de oxigen) sau asfixie în timpul nașterii. Unele instrumente obstetricale, cum ar fi forcepsul sau vacuum-extracția, din păcate, de asemenea,, pot provoca copilului daune.
Leziuni ale țesuturilor moi
Stadiu prelungit al travaliului, asta presupune că copilul stă prea mult timp în căile de naștere, poate duce la formarea bosei serosanguine (umflarea scalpului). Această stare, potențial, nu este periculoasă și trece de la sine în primele 2-3 zile de viață ale nou-născutului. Bosa serosanguină arată ca o umflătură a țesuturilor moi în așa numită partea din față a fătului – locul care trece primul prin căile de naștere. Respectiv, bosa ase poate localiza pe cap, față, fese, și chiar pe organele genitale externe.
Cefalhematomul - sau hemoragie sub țesutul osos, este un prejudiciu mai profund. Se localizează pe cap, în special pe proiecția unui os. Cefalhematomul, de multe ori, este ”acoperit” de o tumoare, de aceea nu întotdeauna poate fi diagnosticată în primele zile de viață ale copilului. Cefalhematomul, întotdeauna, îi îngrijorează pe specialiști! Sunt situații când hemoragiile continuă ceea ce provoacă anemia nou-născutului. Tactica tratamentului este coordonată cu medicul chirurg. De acela mai multe ori, problema este înlăturată cu ajutorul puncției.
Din categoria traumelor țesuturilor moi fac parte și echimozele, sângerările în piele și țesutul subcutanat, care trec de la sine și necesită doar un tratament antiseptic și observare. În ceea ce privește traumele țesutului muscular, se întâlnește ruperea fibrelor sau ruperea completă a mușchiului sterno-cleido-mastoidian cu formarea unui hematom. Traumele musculare semnificative poate duce la torticolis dobândit! Tactica tratamentului este dictată de gradul leziunii și presupune fie măsuri conservative (fixarea capului în poziția necesară, fizioterapie) sau intervenție chirurgicală.
Traumele țesutului osos
Din această categorie fac parte crăpăturile și fractura oaselor. Potrivit datelor statistice, de cele mai multe ori se înregistrează fractura de claviculă, humerus și femur. Fractura claviculei se manifestă prin neliniștea nou-născutului și plâns la atingerea locului traumei, mișcări limitate a mâinii lezate. La palpare, medicul poate determina locul fracturii. În cazul fracturii umărului sau osului coapsei, există o limitare drastică a mișcărilor la nivelul membrelor și reacții dureroase a copilului la atingere. Răspunsul final îl oferă doar diagnostica roentgen.
Tratamentul implică imobilizarea membrelor. În marea majoritate a cazurilor, pronosticul de recuperare este pozitiv.
Traumatizarea organelor interne și a sistemului nervos central
Potențial, traumele din această categorie sunt foarte complicate. În cazul unei traume serioase a organelor interne, copilul suferă, se manifestă prin moleșire și paliditate. Asemenea traume pot fi diagnosticate cu ajutorul ecografiei, roentgen, tomografia computerizată.
La categoria traumelor grave se înscriu cele care lezează structura sistemului nervos central. Din grupul de risc fac parte copiii prematuri, cei care au suferit o infecție intrauterină puternică și hipoxie (deficit de oxigen). Potențial, aceste traume sunt periculoase pentru viața copilului. La diagnosticare, se iau în calcul rezultatele neuorosonografiei (ecografia structurii cerebrale) și alte metode instrumentale de diagnostic.
Acest lucru este important! Crearea centrelor perinatale în cadrul maternităților și, în general, îmbunătățirea gradului de îngrijiri medicale a nou-născuților, a permis reducerea substanțială a ratei de traumatizare în timpul nașterii. O condiție importantă pentru decurgerea cu succes a nașterii este atenția mamei la propria sănătate, vizitele regulate la medic și respectarea recomandărilor pe care le primește.
Traumele mamei
În timpul nașterii poate avea de suferit și organismul mamei. Una dintre scopurile complexului de ajutor medical specializat este de a proteja de traume țesuturile femeii; colul uterin, perineul ș.a.m.d. O etapă importantă este adoptarea deciziei principiale – poate femeia naște natural sau este necesar de a recurge la operație cezariană. În timpul nașterii naturale, medicul evaluează gradul de deschidere a colului uterin, intensitatea contracțiilor și o ajută pe femeie să se orienteze, când și cu ce forță trebuie să împingă.
În pofida ajutorului acordat, se mai înregistrează cauze de traumatizare a organismului femeii. Aici se înscrie lezarea perineului, vaginului și colului uterin. Foarte rar se produce traumatizarea țesutului osos.
Acest lucru este important! Cum se pot evita traumele în timpul nașterii? Ascultați sfaturile care vi se dau! Creșterea sporită în greutate nu va fi în beneficiul copilului și va complica procesul de naștere. Uneori, femeii i se recomandă să se interneze la maternitate din timp pentru așa numita pregătire prenatală și viitoarele mămici nu trebuie să ignore această recomandare! În timpul nașterii, în momentul potrivit, specialiștii vor susține capul copilului pentru a nu permite traumatizarea țesuturilor mamei. Pentru femeia care naște se dau indicații clare: împinge, nu împinge, respiră ș.a.m.d.
În caz de necesitate (întinderea excesivă a țesuturilor perineului), se recurge la disecție – epiziotomie. În consecință, aceste răni să vindecă mai rapid.
