Întârzierile de vorbire la copii. Sfaturi esențiale de la logopedul Maria Leșcu

Toți copiii sunt diferiți și se dezvoltă în mod individual, însă există situații în care părinții se bazează prea mult pe aceste argumente și nu realizează cât de important este să se adreseze la timp la un logoped. Și atunci, care ar fi principalele semne ale întârzierii vorbirii la bebeluși și copiii mai mari? Află în continuare părerea unui specialist.

Potrivit logopedului Maria Leșcu, tulburările de limbaj și comunicare pot fi atât primare, secundare, cât și asociate. Tocmai de aceea, există câteva indicii clare care ar trebui să alarmeze părinții pentru a se adresa după ajutor.

• Copilul sugar nu gângurește și nu reacționează emoțional, după vârsta de 6 luni nu recunoaște fețele cunoscute;
• Dacă copilul are o salivație abundentă, permanentă, care nu coincide cu perioada de erupție a dinților;
• Copilul mic se îneacă des și evită sau nu poate consuma alimente mai dure (mere, covrigei);
• Dacă până la 1 an la copil nu apare gânguritul și lalațiunea (repetarea unui șir de silabe de tipul pea-pea-pea);
• Dacă la vârsta de 2 — 2,5 ani copilul nu formulează propoziții scurte (2 cuvinte) ”Dă apă”, vreau mâncare — vau papă);
• Dacă la 2,5 — 3 ani copilul pronunță cuvântul secvențial (bucăți de cuvinte) ”Mama duce zin — mama se duce la magazin, eu anit niță așina — eu am venit la grădiniță cu mașina”;

• Dacă la 3 ani copilul nu folosește în vorbire construcții mai complexe sau nu poate adresa întrebări;
• Dacă după 4 ani copilul nu articulează corect toate sunetele, omite sau schimbă cu locul sunetele și silabele în cuvinte, ”mănâncă” sfârșitul cuvintelor;
• Dacă la 5 ani copilul nu articulează corect toate sunetele sau întâlnește dificultăți la exprimarea orală — repovestirea unei povești, eveniment;
• Dacă la 6-7 ani copilul greu însușește literele, nu poate identifica locul unui sunet în cuvânt, numărul silabelor în cuvânt, numărul cuvintelor în propoziție;
• Dacă la 7-8 ani copilul omite sau înlocuiește (frecvent) sunete la transcriere și dictări; o perioadă mare de timp citește pe silabe;
• Dacă la oricare vârstă copilul începe să repete unele silabe, sunete (începe să se bâlbâie). Chiar dacă este o perioadă când la copiii mici acest fenomen este frecvent întâlnit și se numește bâlbâială fiziologică — copilul își formulează gândul mult mai repede decât are posibilitatea de a-l exprima verbal și din acest considerent poate repeta unele secvențe. De asemenea trebuie să ne adresăm la logoped dacă copilul vorbește prea lent sau dimpotrivă prea rapid;
• Dacă la copil dispar unele achiziții verbale (copilul la 1 an spunea ”mama”, ”tata”, ”apă” după care nu mai pronunță nimic).

Fiind un pedagog și logoped cu o experiență mare în domeniu, Maria Leșcu a specificat într-un interviu pentru Observatorul de Nord că cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de vorbire la copii își au începuturile încă în perioada sarcinii și provin de la deprinderile nocive ale părinților. Pe de altă parte, sunt și alți factori de natură socială, când copilului nu îi este stimulat limbajul. 

”Cu el nu se comunică sau se comunică foarte puțin, copilul este lăsat nelimitat în fața televizorului sau telefonului. Frecvent părinții au o abordare greșită față de copii atunci când ei au o tulburare de pronunție. Contrar situației descrise mai sus, când părinții se străduiesc să nu observe dificultățile de limbaj ale copilului, este atunci când părinții insistă asupra unui sunet pe care copilul nu-l poate articula corect, îl dojenesc pentru felul cum vorbește, discută aceste probleme cu alte persoane în prezența copilului. În aceste condiții părinții trebuie să înțeleagă că și copilul pentru a depăși tulburarea are nevoie de ajutorul unui specialist și ei ca părinți au nevoie de ghidare cum trebuie să se comporte și să se implice în acest proces pentru a ajuta corect copilul.”, susține logopedul.

Menționăm că Maria Leșcu a fost desemnată „Educatorul anului 2014” în cadrul concursului național al pedagogilor din țara noastră.