Ne facem griji că nu mănâncă prea mult și nu ia în greutate cât ne-am dori, dar nu ne întrebăm niciodată ce capacitate de „stocare” are sugarul.
De când vine pe lume bebelușul, parcă toți cei apropiați au o singură grijă: „Mănâncă bine?” Că-i sân, că-i lapte praf, bebelușul trebuie să sugă din plin. Dacă-i dai la cerere, se găsesc destui (mai ales din generațiile „de aur”) să spună că bebe nu mănâncă mai nimic și mai tare îl răsfeți așa; dacă-i faci program, iar nu-i bine, că ești arătată cu degetul ca mamă denaturată, care-și lasă copilul să urle de foame între mese (în afară de faptul că nu se străduiește să-și construiască o legătură de atașament solidă cu copilul, adică ținându-l toată ziua la sân). Dar s-a gândit cineva cât încape, de fapt, în stomăcelul acela de nou-născut? Nici măcar cei hrăniți artificial nu mănâncă exact cât spun recomandările de pe cutia de lapte praf.
Iată niște comparații cu obiecte palpabile care te vor ajuta să-ți mai reglezi un pic așteptările față de mesele lui bebe și să mai cureți din frustrările adunate:
La naștere, copilul e dotat cu un stomac aproximativ la fel de mare cât o alună de pământ. Cât lapte să bagi odată într-o cavitate așa de mică? De asta trebuie să-l hranești puțin și des. Dac-ar fi să măsori, este vorba de un pic mai mult de o linguriță de lapte (7 ml) la fiecare masă.
A doua zi, stomacul poate să ajungă de dimensiunea unei cireșe, așa că bebe înmagazinează mai mult lapte odată. Dar tot trebuie să-l hrănești la o oră și jumătate – două, cam așa îl țin cele două lingurițe și jumătate de lapte de la fiecare masă.
Când plecați acasă din spital (prin ziua a treia), nuca poate fi obiectul de referință pentru volumul stomacului de bebeluș. Vorbim de 30-40 ml de lapte, adică vreo 5-6 lingurițe sau aproximativ o măsură de formulă.
Spre sfârșitul primei săptămâni de viață, stomacul îi ajunge cam cât o caisă. Acum începi să te mai liniștești un pic, dat fiind că bebelușul a trecut peste scăderea fiziologică în greutate (care poate merge până la 10% din masa de la naștere) și a mai pus ceva pe el. La controlul de o săptămână medicul te va întreba cam câte scutece schimbi zilnic (să știe dacă bebe se hrănește și hidratează suficient). Să știi că șase este media de scutece uzate pe zi la această vârstă.
De la 2-4 săptămâni de viață, bebelușul se poate lăuda cu un stomăcel de mărimea unui ou mai mare. Copilul deja a recuperat greutatea pierdută după naștere și este posibil s-o fi depășit un pic deja.
După cum vezi, nu este prea mult spațiu de depozitare a mâncării, așa că bebelușul are nevoie de mese frecvente. Dacă alăptezi, ar trebui s-o faci de 8-12 ori pe zi până pe la șase săptămâni, iar o alăptare poate dura și câteva minute (în rare cazuri), dar poate ține și 20-30 de minute pentru fiecare sân – așa ajungi să ți se pară că micuțul e atașat de tine toată ziua. Nu acumula frustrări încercând să faci un program de masă nou-născutului alăptat natural. Studiile au arătat că bebelușii au o abilitate înnăscută de a-și acoperi corect nevoile nutriționale (adică în funcție de cât de activi sunt, de puseele de creștere, de metabolism etc.) dacă au acces liber la sân oricând. Nici dacă îl hrănești de la cutie nu-ți poți seta ceasul după orele lui de masă, dat fiind că numărul de mese și cantitățile recomandate pe etichetă sunt orientative.