De ce ne vine să ne „mâncăm” copiii? E o reacție adecvată?

Cu siguranță, dacă ești mămică, știi despre ce vorbim, deoarece și ție îți place să-ți săruți bebe-ul peste tot, iar câteodată chiar îți vine să-l muști la cât de tare îl iubești. Nu ești singură și se pare că știință explică de ce îți vine să îți „mănânci” parcă bebelușul.

Pe scurt, e vorba de evoluție. Nu doar că e normal să te joci cu el puțin mai agresiv, să îți vină să-l muști ușor de obrăjori, dar e și sănătos să o faci.

Toate aceste tendințe pe care le simțim sunt parte dintr-un mecanism de atașare prin care sunt eliberate emoții pozitive, ne ajută să diminuăm nivelul de stres din viața noastră și să ne descărcăm chiar noi emoțional.

Cu cât bebelușii sunt percepuți ca fiind mai simpatici, mai smotocibili, cu atât îți vine să îi „ronțăi” mai tare, cu atât îți vine și să îi îngrijești mai bine, e ceea ce spun oamenii de știință. Cei mici stârnesc în noi emoții pozitive puternice, menite să le asigure o îngrijire corespunzătoare pentru un bun start în viață.

Trăsăturile care fac bebelușii atât de adorabili și care ne dau aceste senzații sunt: față rotunjită, frunte înaltă, ochi mari, nas și guriță micuțe.

Totodată, bărbații sunt mai puțin receptivi la toți acești stimuli, deci simt mai puțin decât femeile nevoia să „muște” din bebe.

Ce este însă și mai interesant e faptul că a răspunde la caracteristicile altor copii decât ai noștri în acest mod este un comportament adaptiv, nu unul înnăscut.

Mai exact, ca societate ne-am dezvoltat să avem unii grijă de copiii celorlalți atât de mult, încât trăsăturile copiilor altor oameni ne stârnesc acea „nevoie” de joacă agresivă.

Sursa