Cinci fraze care nu trebuie spuse copilului după divorţ

Despărţirea mamei şi a tatălui afectează copiii. Viaţa tuturor membrilor fostei familii se schimbă radical. Iar uneori părinţii şi alte rude adulte, fără să vrea, doar înrăutăţesc situaţia.

- Mergi drept, nu te agăţa de garduri ca alcoolicul de tată-tău! Această frază aruncată de bunica unui drăgălaş băieţel de trei ani l-a făcut să tresară nu doar pe el, ci şi pe mine. Copilul a coborât capul şi a urmat-o, supus, pe bunică.

- Încetează cu mofturile, te porţi ca tatăl tău, ţipă supărată pe fiu o prietenă divorţată. Copilul o priveşte încruntat şi pleacă în altă cameră.

După divorţ, mulţi părinţi, fiind într-o stare emoţională complicată şi pentru ei, nu ştiu cum să comunice corect cu copiii. Şi, absorbiţi de propriile emoţii, nu realizează că un cuvânt aruncat pe negândite poate răni mai tare ca o palmă.

Despre frazele care trebuie excluse din comunicarea cu micuţii, pentru ca aceasta să nu îl afecteze pe viitor ne-a povestit psihologul de familia Irina Cesnova.

1. „Tatăl tău este un ticălos” („Iar mama – o nemernică”)

Copilul îşi iubeşte ambii părinţi. De aceea îl doar la fel de mult atunci când mama vorbeşte urât de tată, iar tatăl – de mamă. Nu faceţi acest lucru. Nu întoarceţi copilul împotriva celuilalt părinte. Nu îl implicaţi în relaţiile voastre complicate şi neterminate. Nu îl forţaţi să aleagă, aceasta îl împiedică să se dezvolte şi îl distruge.

Cum să vă comportaţi: soluţionaţi toate problemele dintre voi în spatele uşilor închise, fără participarea copiilor. Este foarte important să găsiţi forţe interioare pentru a depăşi jignirile şi răutăţile şi să construiţi relaţii noi, bazate pe respect. Divorţul este posibil între soţi, nu şi între părinţi. Dumneavoastră veţi rămâne pentru totdeauna mamă şi tată copiilor voştri, iar pentru toţi va fi mai bine dacă în problemele educaţiei lor vă veţi putea înţelege şi veţi deveni aliaţi. Cu cât mai multă atenţie vă comportaţi unii cu alţii, cu atât mai bună este starea de spirit a copiilor. 

2. „Nu te iubeşte, de aceea nu vine” („Tata ne-a părăsit, el nu are nevoie de tine”)

În aceste fraze există multă durere de femeie, adresată celui cu care nu a reuşit să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar copilul nu este vinovat. Pentru el este insuportabil să audă că celălalt părinte a uitat despre existența lui şi l-a aruncat ca pe o cârpă netrebuincioasă. Copilul nu are nevoie de astfel de informaţii! El nu trebuie să tragă concluzia că este insuficient de bun şi demn pentru tatăl lui!

Cum să vă comportaţi: explicaţi simplu şi pe înţelesul copilului: „Noi cu tata am decis să trăim separat, şi tata se mută în alt loc. Dar noi rămânem părinţii tăi. Te iubim foarte mult şi, ca înainte, vei avea şi tată, şi mamă. Doar că tata va trăi de acum înainte în altă parte. Aceasta este decizia noastră de adulţi. Tu nu ai nici o implicare”.

Dacă tatăl copilului nu îşi prea doreşte să comunice cu el, promite să vină, dar nu se ţine de cuvânt, iar micuţul pune întrebări, răspundeţi: „Nu este vina ta, doar că şi adulţii greşesc uneori”. În orice caz, accentuaţi prin orice metode chiar şi cele mai mici manifestări de atenţie din partea fostului soţ, atunci copilul se va simţi iubit (şi nu părăsit). Pentru el acest lucru este vital.

3. „Eşti la fel ca tatăl tău/mama ta”

Sentimentele de iritare şi ofensă se revarsă fără voie spre cel sau cea care este atât de asemănător(oare) cu fostul soţ (fosta soţie) – merge, priveşte, vorbeşte şi ţine lingura la fel. Toate sentimentele negative se transferă spre copil. Evitaţi acest lucru. Repet: copiii nu au nici o vină pentru nereuşita dumneavoastră.

Cum să vă comportaţi: Încercaţi să priviţi peste trăsăturile care vă irită, vă vedeţi nu doar umbra fostului soţ sau fostei soţii, ci personalitatea copilului, remarcând şi susţinând tot ce este bun, curat, luminos.

4. „Tata te-a învăţat? Nu te mai las la el, vei sta acasă până vei prinde la minte”

Dacă nu sunteţi mulţumit/ă de modul în care copilul petrece timpul cu celălalt părinte, vorbiţi cu el, şi nu pedepsiţi copilul „în scopuri pedagogice”.

Cum să vă comportaţi: Încercaţi să vorbiţi cu fostul partener şi să ajungeţi la o concluzie privind modul în care copilul trebuie să petreacă timpul – ce are voie să facă, şi ce nu, când trebuie să se culce şi ce trebuie să mănânce. Mesajele contradictorii ale părinţilor sunt dăunătoare pentru copil. Este mult mai bine şi mai sigur când părinţii elaborează şi respectă reguli unice de educaţie.

5. „Nu mai avem tată, trăim singuri”

Divorţul nu înseamnă moartea unuia dintre părinţi. Copilul trebuie să ştie că are şi tată (mamă). Nu îi insuflaţi frica de singurătate.

Cum să vă comportaţi: vezi pct. 2 – explicaţi copilului că celălalt părinte este viu şi locuieşte separat.

IMPORTANT

Aspecte care trebuie avute în vedere:

1. Vorbiţi despre viitor

După despărţirea părinţilor, vorbiţi cu copilul cât mai des. Vorbiţi obligatoriu despre viitor – ce îl aşteaptă pe copil (bun şi permanent): unde şi cu cine va locui, când se va întâlni cu celălalt părinte, ce va trebui să schimbe, iar ce se va păstra. În fiecare seară povestiţi-i planurile pentru mâine şi realizaţi-le. Încercaţi să nu schimbaţi brusc programul zilei şi atmosfera casnică. Divorţul părinţilor este pierderea a tot cu ce s-a obişnuit copilul. Este pierderea stabilităţii şi o incertitudine totală. De aceea este important să arătaţi copilului perspectiva, să menţineţi pământul de sub picioarele lui, iar atunci el nu va simţi că viaţa lui se prăbuşeşte, ci din contra, se deschide pentru lucruri noi şi interesante.

2. Cel mai important lucru: regularitatea

Toţi ştiu că relaţiile şi comunicarea cu celălalt părinte trebuie să se păstreze, chiar dacă părinţii nu şi-au rezolvat încă toate problemele. Dorinţa de a fi alături, legătura, căldura, dragostea – acestea nu se nasc din nimic. Ele se nasc şi cresc din interacţiune, relaţii şi emoţii comune. Iar un rol important are nu atât timpul petrecut împreună, cât regularitatea  comunicării. Puteţi crea ritualuri: mama (tata) vine de două ori pe săptămână şi citeşte copilului poveşti sau îl duce duminica la plimbare. Cel mai important lucru este stabilitatea: copilul trebuie să ştie exact când se va întâlni cu tata (mama). Acesta reduce din anxietate, ajută la depăşirea problemelor legate de despărțire şi face viaţa mai previzibilă.

3. Pericol: indiferenţa!

O exprimare furtunoasă de emoţii (chiar dacă negative – protest, supărare) legate de despărţirea părinţilor este bine. Este mai rău dacă astfel de emoţii nu există, copilul este prea ascultător, pare absent, indiferent şi se preface că treburile părinteşti nu îl afectează. Acesta este un semnal nefavorabil. Alte simptome alarmante: frică, anxietate, tendinţa de a plânge mereu sau, din contra, agresivitatea, somnolenţa, nedorinţa de a ieşi din casă, rosul unghiilor, smulsul părului, suptul degetului, ticurile, dereglările de vorbire, lipsa de atenţie şi concentrare. Dacă observaţi astfel de semne, adresaţi-vă de urgenţă specialiştilor –psiholog şi neuropsiholog.

4. Nu vă fie ruşine de sentimentele dumneavoastră

Dacă vă simţiţi rău din cauza divorţului, nu vă fie ruşine de sentimente, nu ascundeţi emoţiile şi lacrimile. Nu vă prefaceţi că aceste lucruri nu sunt importante şi vă sunt indiferente. Cea mai eficientă poziţie: „da, îmi pare rău şi am emoţii, dar voi depăşi toate problemele”. În aşa fel îi arătaţi copilului că nu este singur în trăirile sale, că plânsul, atunci când te doare, este normal, iar sentimentele nu trebuie ascunse, că sunteţi o persoană puternică – vă veţi descurca şi îl veţi susţine şi pe el. 

5. Copiii nu sunt un umăr de plâns

Nu transformaţi copiii în negociatori, pacificatori, arbitri sau umăr de plâns. Nu îi rugaţi să vă arate milă. Ei nu trebuie să se transforme în sprijin pentru dumneavoastră. Pentru ajutor şi suport adresaţi-vă altor adulţi.

Sursa