Lena Danilova și Serghei Mocan despre seminarul pentru părinți cu genericul ”Cum învățăm să fim prieteni cu copiii”

Lena Danilova (experiența de muncă peste 20 de ani) i mamă a 5 copii, autorul cărților pentru copii și părinții privind dezvoltarea timpurie și a zeci de jocuri educative, fondatorul complexului sportiv ”Startul timpuriru”.

Serghei Mocan i fondatorul și conducătorul Școlii de alternativă în suburbia Chișinăului. În cei peste 30 de ani a crescut și a educat peste o sută de copiii, mulți dintre care au venit la ”Școala lui Serghei Mocanu” deja ”ștampilați” i ”ineducabil”, ”dificil” sau chiar ”periculos pentru societate”. Aici însă sunt aduși și copii obișnuiți și ”talentați” i din cauza unei abordări individuale, unice pentru educația și dezvoltarea lor. Anume grație acestei școli și s-au cunoscut doi pedagogi.

Lena a venit în Moldova din Rusia, pentru a-l aranja pe unul din copiii ei, chiar dacă inițial planifica să se mute în America din cauza unei instituții de învățământ similare. Însă atunci când a aflat despre școala lui Serghei, a optat în final pentru Strășeni. Acum, ambii pedagogi si-au unificat experiența și sunt gata să o prezinte publicului moldovenesc pe 21 și 22 martie. Noi însă am decis să discutăm cu ei preventiv, pentru a afla toate detalie despre seminarul care urmează.

Lena Danilova

Așa dar, în acest week-end toți părinții, pentru care educația copiilor i nu este o simplă frază sau o îmbinare de cuvinte banală sunt invitați de către dvs. la seminar. Spuneți-ne,ce vor afla ei, care subiecte vor fi abordate? Și de ce anume acestea?

În cadrul acestor seminare vom vorbi despre cele mai stringente probleme ale părinților i despre problemele de creare a unor relații armonioase în familie dintre copii și părinți. De regulă, acest subiect este puțin abordat în cadrul seminarelor, deoarece toți vor să-și dezvolte copiii, toți vor să alerge înaintea trenului, vor ca copiii lor să obțină careva realizări. Totodată, ei uită, că în realitate, cel mai important lucru i este formarea personalității. Anume despre aceasta vom discuta i despre formarea personalității copilului, despre crearea unor relații armonioase în familie dintre reprezentanții diferi tor generații și în general, despre obținerea fericirii în rolul de părinte. Asta pentru că pentru mulți, rolul de a fi părinte i este o încercare grea, uneori chiar un adevărat chin i când copiii sunt mereu capricioși și nu ascultă, iar în rezultat ei sunt pedepsiți sau sunt duși la psihologi, pentru a încerca să schimbe situația. Puțini însă conștientizează, că în primul rând ei singuri trebuie să se schimbe. Iată despre ce vom discuta. În cele mai multe cazuri, însă, părinții sunt interesați de lucruri mai concrete: cum să dezmeți copilul de o obișnuință, cum să-l înveți ceva…

De ce ați ales un subiect atât de global?

Deoarece, atunci când obții succese în formarea unor relații armonioase în familie, nu rămâne timp pentru lucruri mărunte. De mulți ani mă confrunt cu întrebări, precum: ”cum să-l învăț să mănânce asta” sau ”cum să-l învăț să se îmbrace, etc.. Acestea sunt lucruri mărunte, răspunsul la care vine de la sine, când părintele înțelege copilul, iar copilul își înțelege părinții. Desigur, trebuie să rezolvi aceste mici probleme, însă pentru început trebuie să dezvoltați cadrul general. Adică, să stabiliți relații normale, să treceți de la ordine la prietenie, atunci problemele mici se vor rezolva de la sine.

 În ultima perioadă, la Chișinău deseori sunt organizate seminare privind dezvoltarea și educarea copiilor, inclusiv și pe aceste teme. Prin ce se deosebește seminarul pe care îl organizați de celelalte? Ce îi așteaptă pe cei interesați?

- Cred, că în primul rând prin faptul, că subiectul respectiv este din propria experiență. Mă ocup de această problemă de mulți ani. În primul rând, am educat și educ cinci copiii. Mai mult, să spunem, că prin mâinile mele au trecut mulți părinți cu probleme, și cunosc subiectul nu din auzite. Personal cunosc toate aceste probleme profund și din interior. Totodată, cu tot respectul față de alți autori, îmi este greu să apreciez competența lor. Chiar dacă persoana respectivă - este un bun psiholog, a absolvit facultatea, activează 5 sau mai mulți ani i este o experiență insuficientă, în opinia mea. Chiar pentru mine, mamă a cinci copiii, acest domeniu ascunde încă multe descoperiri. Desigur, nu pot spune, că rămâne a fi un mister, însă este o muncă zilnică, o experiență bogată cu care trăiesc. Iar colegul meu, cu care organizăm seminarul respectiv, se ocupă cu copiii de peste 30 de ani. Iar de regulă, acești copii sunt cu probleme. De exemplu, se întâmplă, că vin părinții cu copilul, care potrivit lor, în general nu poate face nimic, iar el încearcă să-l ajute. Eu lucrez mai mult asupra faptului precum, neadmiterea creării unei astfel de probleme - cum trebuie crescut copilașul, pentru ca el să crească fără problem și în armonie. Iar Serghei Grigorievici poate împărtăși cum să faceți față problemelor apărute. Eu mă confrunt cu probleme similare mai rar comparativ cu dumnealui i eu ajut mai mult la creșterea copiilor, care au totul înainte. El însă lucrează cu părinții unor elevi sau adolescenți cu probleme: categoria de vîrstă de la 5-7 ani până la 16-17 ani, la care deja practic toți au renunțat. El cunoaște mai multe secrete de reeducare, decât mine. De aceea am decis să ne unim eforturile, astfel încât seminarul nostru va cuprinde două direcții: prima i cum din start să construiești relații corecte, cea de-a doua i cum să corijezi deja relațiile proaste. Adică va fi o experiență dublă. Asta pentru, că atunci când organizez seminare de una singură, spun din start: ”Eu cunosc aceasta, însă peste limitele acestui fenomen nu pot trece, pentru că nu am experiență”. Aici însă ne vom completa reciproc, examinând problemele mult mai vast.

Cât vor dura seminarele? Unde și când acestea vor fi organizate?

Pe 21 și 22 martie în incinta Centrului Eugeniei Ionel, amplasat în sectorul municipal Botanica, pe adresa: str. Praga, 55. Fiecare temă va fi examinată cca 3-3,5ore timp de două zile. În prima zi vom examina chestiuni precum: cum să creezi o atmosferă armonioasă în familie; ce faci cu nesupunerea, ce reprezintă pedepsele sau stimulentele și dacă este nevoie de acestea, cum să le folosești. De asemenea, vom vorbi despre exemple proprii - cît de mult viața părinților influiențează copiii (și credeți-mă, această influență este mult mai mare, decât pedeapsa sau stimularea). A doua zi vom discuta despre independență i care de fapt este un flagel al copiilor de astăzi. Aceștia de facto lipsesc, se întâmplă, că copii de clasa a 8-9 nu pot merge singuri la magazin, nu pot să stea acasă singuri și să facă ce li se cere fără un control permanent, nu se pot deservi pe ei însăși. Cu atât mai mult, ei nu sunt responsabili pentru propriile cuvinte și acțiuni. Adică, vom discuta despre independență în principiu i nu despre faptul, cum un copil de trei ani să mănânce singur cu lingura.

Cât costă participarea la seminare și unde poate fi găsită informația suplimentară?

Costul pentru o zi este de 250 de lei pentru achitarea în avans și 290 de lei dacă achitați pe loc. Pentru două zile -400 de lei, pentru achitarea în avans și 450 de lei pentru achitarea pe loc. Pentru mai multe informații privind procurarea biletelor puteți telefona la numărul 079542594, iar Lidia va oferi răspunsuri la toate întrebările. De asemenea, mai multe informații puteți afla accesând pagina de Facebook: https://www.facebook.com/events/1556757564592155/.

Lena, anul acesta ați marcat 20 de ani de activitate profesională i o experiență foarte bogată! Ce ne puteți spune?

- Într-adevăr, experiența este colosală. Am parcurs calea de la subiecte foarte înguste, precum confecționarea jucăriilor sau executarea unui joc de masă, prin toată etapa de dezvoltare timpurie, prin metode inimaginabile și diverse direcții ale activității, prin care m-au condus copiii mei. Cu ei m-am ocupat în fiecare zi și făceam noi descoperiri, urmărindu-i pe ei și alți copii i cum se schimbă, cum sunt influiențați de diverse metode, etc.. Toate acestea se reflcetatau în activitatea mea de susținere a seminarelor. Cred că orice lector, în primul rând se autoperfecționează, se schimbă mereu, aduce ceva nou. Altfel nu poate fi. Și nici nu poți să vorbești ani la rând despre același subiect. Desigur, s-ar părea: ei ce nou poți spune despre studierea matematicii de către copii de vârsta preșcolară. Însă niciodată în viață nu am repetat același lucru. De fiecare dată, când acesată temă este abordată din nou, oricum o prezinți altfel. Asta pentru că se schimbă experiența, viziunea, și singură mă schimb. Astfel încât, pentru mine este în primul rând o creștere personală, care se manifestă prin faptul cum transmit informația celor din jur.

Chiar am vrut să vă întreb cum s-au schimbat viziunile și metodele de activitate cu copiii în această perioadă de timp?

- Foarte mult i vă spun cu siguranță. În primul rând, am devenit mai moale în ceea ce privește deciziile categorice. Adică, dacă acum 15 ani puteam spune: trebuie să faceți anume așa, acum spun doar i trebuie să faceți! Sunt multe variante, nu trebuie să vă axați pe ceva anume și să vă faceți griji, că nu se primește anume așa. Se poate în mod divers, doar toți suntem oameni vii. Adică a dispărut minimalismul, a apărut flexibilitatea, varietatea, mai mul calm, probabil și o oarecare ințelepciune de viață. Desigur, s-au schimbat temele, despre care vreau să vorbesc. De exemplu, pe mine întotdeauna încearcă să mă convingă să organizez seminare privind dezvoltarea timpurie: povestiți-ne cum să învățăm copiii să citească, să scrie...Mie însă, aceste teme mi se par nu atât de interesante, am scris atâta despre aceste aspecte. Mai mult, sunt o mulțime de imagini video, diverse cursuri și metodici...Mie îmi este interesant să mă mișc mai departe. Desigur, eu înțeleg, că oamenilor, care recent au devenit părinți, nu le este interesant ca eu să merg mai departe, asta pentru că ei au nevoie să învețe copilul, de exemplu, să citească. Însă informația respectivă există în cantități enorme pe Internet și ea este accesibilă. De aceea, încerc să merg mai departe, să analizez experiența trecută. De exemplu, privind învățarea de a citi am avut trei versiuni, 3 metode diverse, cum să iei de la zero orice copil de 3 ani și să-l înveți să citească timp de 2 luni. În toate cele trei direcții au lucrat mulți elevi, care au avut succese. Acum însă eu nu aș recomanda acea metodă, utilizată acum 15 ani, când am început să fac toate acestea. Deoarece mi se pare nu atât de interesant. Pot fi create metode mult mai simple, interesante și pe înțelesul copiilor, etc.. Cu atât mai mult nu revin la metodele, după care am învățat copiii mai mari.

 Însă după cum cunoaștem, sunteți renumită anume drept fondatorul Școlii de Dezvoltare Timpurie. Poate planificați să creați altceva, o nouă treaptă?

- Nu, nu ași putea spune acest lucru. Pur și simplu la capitolul dezvoltare am plecat departe, de la ceea cu ce am început. De exemplu, acum 18 ani, când s-a născut fiica mea Katea, mă aflam pe această undă de dezvoltare timpurie, când cei doi copii mai mari deja citeau și scriau, chiar și în engleză, și ei vroiau să cunoască totul, și totul le era interesant. Pe atunci nu exista nici o metodă, De aceea totul era nou. Atunci când s-a născut Katea i a fost un avânt, că la vârsta de 10 luni și 3 săptămâni ea citea primele cuvinte. Acum însă mă gîndesc i la ce bun toate acestea? Desigur, că nu i-am făcut nimic rău, a fost și un beneficiu. Însă dezvoltarea excesivă pentru logică nu este atât de benefică, iar citirea totuși este o logică. Acum însă nu ași face propagandă, m-am calmat un pic la această temă. Adică, reiese, că atunci cu Katea am făcut un experiment, am înțeles, că copilul până la un an poate citi i este doar o chestiune de răbdare a părinților. Întrebarea este dacă trebuie toate acestea? Ea însă a avut o astfel de cale, alți doi copii Liza și Mișa i au avut o altă cale. Iar cei mai mici i ei sunt doi, Sașa are 9, Iar Vasilii i 7, la fel au trecut prin dezvoltarea timpurie, însă printr-o metodă absolut diferită. A fost mai multă creativitate, în primul an de viață o mulțime de jocuri interesante, cântece, desenatul cu vopsele de la trei luni și mult sport: a fost un complex-sportiv ”Startul timpuriu” și înotul timpuriu, care durea ore întregi. Și ei sunt alți copii, principial. Chiar și din punct de vedere fizic. Și acum văd, că aceste lucruri sunt mult mai importante, decât să citești la un an, doi, trei sau patru. În general, nu contează, când copilul începe să citească, chiar dacă va învăța la 6-7 ani i este normal, dacă sunt toate celelalte. Anume în această direcție s-a schimbat viziunea mea asupra dezvoltării timpurii. Adică, eu continui să dezvolt timpuriu copiii, însă printr-o altă metodă i mai multe povești, jocuri, ofer copiilor mai mult timp liber i le ofer posibilitatea să urmărească, să simtă, să primească propria experiență. și desigur, baza dezvoltării fizice se pune anume în primii ani de viață.

 Revenind la seminare, aveți careva date statistice: numărul țărilor și orașelor vizitate, numărul de seminare susținute? Și care v-a rămas în memorie?

La drept vorbind, niciodată nu am numărat, însă doar în Rusia, unde am trăit toată viața am susținut un număr foarte mare de seminare i în Moscova și în Sankt Petersburg. De asemenea, foarte mult am călătorit prin Ucraina i Kiev, Herson, Odesa. Cîțiva ani am trăit în Kubani, atunci când s-au născut mezinii. Respectiv, cîteva seminare au fost susținute la Krasnodar. Am fost invitată în Ulianovsk, Samara, Toliati. Au mai fost și alte orașe prin Rusia, însă deja nu-mi amintesc. De asemenea am fost Kîrgîstan, unde am trăit probabil, cele mai tari emoții din viață i acolo a venit jumătate de țară, pentru ei într-adevăr a fost un eveniment serios, o sală enormă a fost arhiplină. Au fost 5 zile de muncă asiduă. Chiar dacă a fost greu, însă am avut o impresie pozitivă enormă. Iar dacă vorbim de țările străine i atunci am mers în Israel, Egipt, mai multe țări din Europa și chiar în Statele Unite ale Americii i desigur pentru vorbitorii de limbă rusă.

 Și în final ce le doriți cititorilor noștri?

Vreau să le doresc să fie mai buni față de copiii lor, să dea dovadă de calm vis-a-vis de unele realizări sau insuccese. Dar în primul rând le doresc să construiască relații de prietenie cu copiii lor. Asta pentru că acest lucru este cel mai important, indiferent de succesele sau insuccesele copilului (în opinia părinților lui). Dacă părintele nu va simți o legătură dintre el și copil pe parcursul vieții, adică nu va fi un prieten pentru el i toate sunt în zadar. Iar când există această legătură, când există prietenia i rămâne sentimentul, că viața a fost trăită nu degeaba. De aceea vreau să le doresc părinților să fie fericiți alături de copiii lor.

Serghei Mocan lucrează cu copiii, care (de altfel ca și toți copiii) necesită abordare individuală pentru învățare și dezvoltare. În același timp, aplică metodologia pedagogilor de succes (Shtainer, Scetinin, metoda «disconfortului dezvoltat”), pe care o adaptează la condiții și cazuri concrete. Catedra de pedagogie și psihologie a Universității de Stat a desemnat această formă de învățare ca ”școala de autor”.

Serghei Mocan

 Serghei, aveți o experiență de 30 de ani în activitatea pedagogică, la ce concluzii ați ajuns în acest moment?

Trebuie repede să înveți și să re-înveți. Permanent să-ți îmbogățești propriul bagaj de cunoștințe. Să-ți extinzi propria viziune asupra lumii, să comunici cu diferiți oameni din diverse domenii. Să menții legătura cu elevii în afara școlii. Să respecți limitele dar să-ți extinzi granițele.

- S-au schimbat copiii în ultimii 30 de ani? În ce constă problema de bază a copiilor contemporani?

Copiii s-au schimbat. Au devenit mai informați, dar mai infantili. De altfel, problemele lor sunt generate de maturi: tutela super exagerată în plan material și lipsa atenției față de copil ca personalitate.

- Ce nu le ajunge părinților contemporani, ce cunoștințe sau abilități?

Părinților nu le ajunge putere de decizie și responsabilitate. Se limitează la lucrurile superficiale justificându-se prin faptul că sunt ocupați. Este adevărat, este imens și diapazonul metodelor de educație: de la autoritar până la libertin. Fiecare trebuie să facă alegerea pentru el. Cunoștințele nu sunt greu de obținut. Important este să fie dorință.

- Povestiți-ne despre școala dumneavoastră din Stăuceni, prin ce este unică?

Specificul școlii constă în faptul că elevii și profesorii sunt, pentru o perioadă lungă de timp, în contact direct. Locuiesc și învață împreună. Sunt un spectru destul de larg de activități, care presupun o dezvoltare armonioasă și multilaterală. Învățarea individuală, abordare individuală pentru fiecare.

- Cum v-a venit această idee?

Acel volum de cunoștințe pe care elevii trebuie să-l asimileze în termenii programului – nu fiecărui matur îi sunt pe măsura capacităților. Nu se ia în calcul că interesele copiilor sunt diferite, la fel, este diferit și nivelul intelectului, în timp ce ei sunt adunați în una și aceeași clasă în baza unui singur criteriu – vârsta. Și asta doar pentru că așa le este comod maturilor. Eu am propus să adun copii de vârste diferite sub conducerea unei persoane gata să-și asume responsabilitatea totală pentru rezultate. În mediu educațional, această abordare se consideră a fi aproape un sacrilegiu. Învățătorul, de exemplu, este un filolog foarte talentat și erudit și-i spune copilului următoarele: ”Cum de nu poți memora aceste reguli elementare?! Cum vei putea trăi fără asta?”. Același lucru îi spune și profesorul de fizică și cel de istorie. Adică, reiese că școala este, în primul rând, pentru profesori, pentru ore, grade științifice și abia după asta – pentru copil și dezvoltarea lui. În opinia mea, dacă de la copil se cer cunoștințe atât de multilaterale, acest lucru trebuie să fie și pe măsura capacităților unui matur.

- Ce ați dori să le urați cititorilor noștri?

Căutați pentru copiii dumneavoastră prieteni și profesori.

Așa că dacă sunteți interesați de aceste date pedagogice și dacă vă doriți, cu adevărat, să vă împrieteniți cu copilul dumneavoastră, înscrieți-vă la seminarul organizat de Lena Danilova și Serghei Mocanu, care poate deveni o ușă în viața dumneavoastră de părinte.