În timpul strănutului, se emite un nor gazos care permite microbilor să ajungă la distanța de 8 metri

Cercetătorii de la MIT din Cambridge au analizat strănutul cu o cameră care filmează 2.000 de cadre pe secundă. Strănutul, tusea şi expirația produc nori de aer care conțin picături de diferite dimensiuni. Norul le permite picăturilor şi încărcăturii lor de microbi să parcurgă chiar şi până la 7-8 m, potrivit cercetărilor recente. Este mult mai mult decât se credea până acum. Asta, în condițiile în care OMS şi autoritățile sanitare recomandă păstrarea distanței de 1-2 m.

Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology din Cambridge, SUA, au studiat dinamica aerului exalat de oameni, inclusiv a strănutului şi a tusei. Observațiile lor pot avea implicații mari asupra măsurilor de prevenție în timpul actualei pandemii.

Ei au descoperit că în timpul exalării, emitem un nor gazos plin de picături care poate parcurge o distanță mult mai mare decât se credea până acum: până la 8 metri. Este mult peste distanța de siguranță recomandată de autoritățile sanitare şi de Organizația Mondială a Sănătății.

„Vitezele maxime de exalare pot atinge până la 10-30 metri pe secundă, creând un nor care poate parcurge între 7 şi 8 metri. (...) În prezent, măștile chirurgicale și N95 nu sunt testate pentru aceste caracteristici potențiale ale emisiilor respiratorii” - au arătat cercetătorii.

Autoarea studiului, prof. Lydia Bourouiba, spune că este necesară revizuirea de urgență a recomandărilor, în primul rând pentru personalul medical aflat în prima linie în lupta cu COVID-19.

„Potrivit celor mai recente recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății în privința COVID-19, personalul medical este sfătuit să mențină o distanță de 1 metru față de o persoană care prezintă simptome ale bolii, cum ar fi tuse și strănut. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (din SUA, n. red.) recomandă o distanță de 2 metri. Însă aceste distanțe se bazează pe estimări care nu au luat în considerare posibila prezență a unui nor emis cu putere care transportă picăturile pe distanțe mari. Având în vedere modelul dinamic al norului turbulent, recomandările pentru păstrarea unei distanțe de 1-2 m pot subestima distanța, intervalul de timp și persistența norului și a încărcăturii sale patogene generând astfel un potențial de expunere potențial subevaluat pentru personalul medical. Din aceste motive și din altele, purtarea echipamentelor de protecție personală adecvate este de o importanță vitală pentru personalul care îngrijeşte pacienți potențial infectați, chiar dacă se află la o distanță mai mare de 2 metri de un pacient” - spune prof. Lydia Bourouiba.

Cele mai periculoase picături

Rămâne deschisă întrebarea până la ce distanță sunt periculoase particulele din strănut, dat fiind că cel mai departe ajung doar cele mai mici dintre ele, deci cu o încărcătură virală mai mică.

„Pentru mine întrebarea care se pune nu este ce distanță pot parcurge microbii, ci de la ce distanță ei nu mai sunt o amenințare. Cu cât sunt mai mici particulele infecțioase, cu atât este mai mic riscul de a infecta pe cineva care le-ar putea inhala sau în nasul şi gura căruia ar putea ajunge.

Cea mai mare amenințare, după părerea noastră, în ceea ce priveşte infectarea cu coronavirus sunt picăturile mari, din salivă şi mucus nazal. Mă refer la picături de mărimea picăturilor de ploaie, pe care le expulzează cineva când strănută, își suflă nasul sau scuipă, de pildă. Sunt suficient de mari pentru ca asupra lor să acționeze gravitația. De obicei, aceste picături sunt cele mai periculoase și cad până să ajungă la doi metri, de aici și regula celor 2 metri pentru distanțare socială”, - a explicat Paul Pottinger, profesor de boli infecțioase la Universitatea din Washington, pentru USA Today.

Toată lumea ar trebui să poarte măști? Cât de mult protejează cele făcute acasă?

În Statele Unite, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) reanalizează recomandările pentru public, dacă este necesar să încurajeze purtarea măștilor de către toată populația, nu doar de către medici.

Experții avertizează însă că măştile de tip N95 trebuie rezervate personalului medical care intră în contact cu pacienții infectați cu COVID-19 şi care sunt expuşi zilnic unui risc mai mare decât oricine.

Unele studii au arătat că anumite materiale din care pot fi confecționate măşti acasă pot ajuta la oprirea parțială a picăturilor.

„Măştile făcute în casă, fularele, eşarfele sau orice altceva aveți acasă ar putea fi o idee bună. Nu este clar dacă îți oferă un grad ridicat de protecție, dar oricât de puțină ar putea fi de ajutor”, spune William Schaffner, expert în boli infecțioase la Universitatea Vanderbilt, citat de NPR.

Măştile făcute în casă nu vor fi, însă, eficiente dacă nu sunt confecționate şi manipulate cum trebuie, este de părere fostul şef al Agenției americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA), Scott Gottlieb. Acesta crede că CDC trebuie să le ofere oamenilor instrucțiuni despre cum îşi pot confecționa singuri măşti de bumbac.

„Măştile de bumbac, confecționate corect, ar trebui să asigure un grad rezonabil de protecție față de oamenii care ar putea fi contagioşi”, spune el.

Nu există însă niciun studiu ştiințific care să confirme fără drept de apel faptul că purtarea măştilor de către publicul larg protejează de bolile contagioase. Dar acelaşi lucru se poate spune şi despre igiena mâinilor, pentru care studiile clinice randomizate nu au arătat efecte semnificative, arată Elaine Shuo Feng, cercetător în boli infecțioase la Universitatea Oxford.

„Cu toate acestea credem că igiena poate fi o modalitate bună de a ucide agenții patogeni, iar OMS recomandă în continuare igiena mâinilor”, spune cercetătoarea.

Saskia Popescu, cercetător în domeniul bolilor infecțioase și consultant pe probleme de bio-apărare, este sceptică în ceea ce privește necesitatea ca oamenii sănătoși să poarte măști de câte ori sunt în public. Ar trebui urmate recomandările autorităților, spune ea, citată de NPR. Cercetătoarea subliniază că dacă porți o mască, trebuie să o faci în mod corect. Asta înseamnă să o arunci atunci când se umezește, de pildă. Nu trebuie să o atingi în partea din față și nici să o ridici ca să te scarpini la nas sau gură. Altfel, avertizează Saskia Popescu, purtatul măștii îți poate da doar un fals sentiment de siguranță.