Nasul înfundat la bebeluși – nu este problema care poate fi trecută cu vederea. Asta pentru, că năsucul înfundat nu-i permite micuțului să sugă, iar complicațiile în cazul unui tratament incorect pot fi foarte serioase.
Verificarea maturității
Dacă copilul tău nu are încă 2,5 luni și a început să-i curgă năsucul nu vă panicați. La această vârstă eliminările din nas nu întotdeauna înseamnă rinită. După apariția pe lume, mucoasa nazală a bebelușilor începe să activeze integral abia peste 10 săptămâni după naștere. La această vârstă, organismul micuților începe să verifice propriile funcții. Prima verificare ține de uscăciunea nazală. Desigur, puteți să nu observați acest lucru, mulți părinți însă vorbesc despre cruste la nou-născuți.
Ulterior, funcțiile mucoasei nazale sunt verificate la starea de umiditate. De aceea, dacă copilul tău nu are încă 2,5 luni, iar năsucul curge fără un motiv anume (copilul a nu a stat în curent, în locuință este o temperatură normală), cel mai probabil are lor adaptarea mucoasei nazale.
Ce este rinita?
Rinita – este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale. Dacă boala s-a fi limitat doar cu rinită, atunci nasul înfundat la bebeluși ar fi dispărut în câteva zile. Există însă mai multe forme de rinită, fiind diferențiată rinita acută și cea cronică. Atât prima, cât și cea de-a doua formă apare din diverse motive și necesită o tratare respectivă. Năsucul înfundat la bebeluși trebuie tratat în mod obligatoriu. Rinita poate trece într-o formă cronică, cu consecințe grave pentru copil.
Microbii se fac vinovați
Forma bacteriană și virală a rinitei este provocată de microbi, care ajung în cavitatea nazală în cazul unei răceli sau infecții. Pe suprafața netedă a mucoasei foselor nazale și a sinusurilor, bacteriile nu se rețin pentru mult timp. Ele au nevoie de un mediu favorabil pentru înmulțire. De cele mai multe ori, la copii acestea sunt celulele etmoidale poroase (în nas). Atunci când infecția ajunge pe aceste celule se dezvoltă o formă mai complicată și serioasă a rinitei - ethmoiditis.
Dacă infecția afectează adenoidele, atunci se dezvoltă adenoidita. Puntea între celulele etmoidale osoase și orbită, la copii este foarte subțire. Din acest motiv, uneori, infecția trece pe țesuturile orbitei. Acest lucru este periculos atât pentru vederea bebelușului, cât și pentru sănătatea lui generală.