Intoleranța la lactoză nu trebuie confundată cu alergia la lapte

Efectele intoleranței la lactoză sunt extrem de neplăcute. Se estimează că 70-75% din populația adultă are un nivel scăzut de lactază în organism. Căci, pe măsură ce înaintează în vârstă, majoritatea persoanelor nu mai pot digera complet lactoza.

Lactoza rămâne în intestin, fermentează și produce, în mai puțin de 30 de minute, manifestări neplăcute. Printre efectele intoleranței la lactoză se numără balonarea, diareea, crampele sau greața.

Laptele este unul dinte cele mai hrănitoare alimente. Are un conținut consistent de proteine, micronutrienți, calciu și carbohidrați. Astfel, nu este de mirare că acest super aliment este singurul folosit încă de la naștere. Totuși, lipsa unui consum constant de lapte duce la producția redusă sau scăderea activității lactazei. Enzima care descompune lactoza în două glucide mai mici, glucoza și galactoza, localizată pe suprafața celulelor care căptușesc intestinul subțire.

Intoleranța nu e alergie la lapte

Intoleranța la lactoză presupune de fapt insuficiența digerării zahărului din lapte. O persoană cu alergie la lapte poate digera în mod normal laptele. Însă sistemul sau imunitar dă un răspuns alergic sau respinge una sau mai multe componente ale laptelui. Majoritatea asociază lactoza doar cu laptele și derivatele din acesta. Dar există alimente la care nu v-ați fi așteptat să o conțină. Și care ar trebui evitate în cazul în care aveți simptomele specifice acestei afecțiuni.

Printre acestea se numără: pâinea, cerealele, supele la plic, sosurile (ketchup, maioneză), muștarul, margarina, produsele de patiserie sau mezelurile preambalate. Știați că în cazul derivatelor din lapte de tipul iaurt, sana, brânză tare, brânză Cheddar/Colby sau parmezanul, culturile prezente digeră lactoza sau mare parte din aceasta este scursă odată cu zerul și nu mai produce intoleranță? În schimb, sortimentele de brânză proaspătă, nematurată (mozzarella, ricotta, etc) trebuie în general evitate sau înlocuite cu soia.

Cum afli ce ai?

Pentru identificarea acestei afecțiuni, mai ales în cazul prezenței simptomelor specifice, există teste care măsoară absorbția de lactoză în sistemul digestiv. Unul dintre aceste teste presupune să bem dimineața, pe stomacul gol, un lichid care conține lactoză. Peste o jumătate de oră se măsoară cantitatea de glucoză din sânge, iar dacă aceasta nu crește cu mai mult de 20 de puncte, diagnosticul este confirmat. Un alt test este cel care măsoară cantitatea de hidrogen din respirație și poate fi folosit atât în cazul adulților, cât și al copiilor, mai puțin al bebelușilor. Dacă acesta are un nivel ridicat, indică digerarea defectuoasă a lactozei.

Contrar percepției comune, intoleranța la lactoză nu este neapărat o afecțiune moștenită, ci se poate dezvolta și la maturitate, de cele mai multe ori în jurul vârstei de 20 de ani, iar depistarea acesteia este dificilă din cauza că poate fi confundantă frecvent cu alte boli precum pancreatita, tulburări de absorbție intestinală sau colite. Numai în cazul sugarilor, când întârzierea în creștere și deficitul de dezvoltare se observă ușor, poate fi evidentă.