Dr. Cristiana Orodel, medic ORL: „Otita netratată din copilărie poate afecta auzul la maturitate”

Hipoacuzia sau pierderea auzului poate avea numeroase cauze, cele mai frecvente fiind însă otitele şi expunerea la zgomote puternice. Senzația de amețeală, țiuitul în ureche şi secrețiile auriculare se numără printre semnele timpurii ale unei afecțiuni ce poate duce, treptat, la hipoacuzie.

Dr. Cristiana Orodel, medic specialist ORL, detaliază care sunt cele mai frecvente cauze de hipoacuzie.

Otita seroasă acută sau cronică

Potrivit medicului orelist, aceste afecțiuni pot apărea ca patologie de însoțire a unei infecții acute de căi aeriene superioare, în cazul otitei seroase acute sau pot fi complicații cauzate de obstrucția nazală persistentă, aşa cum întâlnim în cazul persistenței rinitei cronice (inflamație şi hipertrofie cronică a cornetelor şi a mucoasei nazale) sau al inflamației cronice a vegetațiilor adenoide la copii, popular cunoscute sub numele de polipi.

Otita medie acută congestivă

O asemenea afecțiune poate să fie însoțită de hipoacuzie de transmisie din cauza gradului de congestie de la nivelul timpanului.

„Dacă otita medie congestivă acută nu este tratată corect şi în timp util în copilărie, ea poate afecta auzul la maturitate, prin complicații precum otita medie acută supurativă, aici întâlnind o perforație ce se produce spontan la nivelul membranei timpanice, cu scopul eliminării secrețiilor infectate din urechea medie. Pentru ca sunetul să fie transmis la nivelul real prin vibrația membranei timpanice, avem nevoie că aceasta să fie integră”, spune medicul.

Barotraumatismul, aerotita sau „otita aviatorului”

Aceasta reprezintă suferința timpanului produsă atunci când presiunea aerului din urechea internă şi presiunea mediului ambiental sunt inegale. Această diferență de presiune apare în mod special la decolarea şi aterizarea avionului.

„Cunoscut şi sub numele de otita aviatorului, barotită medie sau aerotită medie, barotraumatismul nu este invincibil. Putem să căscam, să înghițim în sec sau să mestecăm gumă, acestea fiind doar câteva dintre trucurile eficiente şi uşor de pus în practică atunci când urmărim evitarea neplăcerilor barotraumatismului”, explică dr. Cristiana Orodel.

Şi totuşi, dacă nu poate fi rezolvată astfel, iar durerea din ureche nu cedează şi nici nu-şi pierde din intensitate, este bine să ne adresăm medicului ORL în cel mai scurt timp posibil.

Traumatismele sonore

Aceste traumatisme pot avea mecanisme de producere şi timpi de „instalare” diferiți.

„Cel mai adesea, acestea apar la persoane care îşi desfăşoară activitatea în medii cu zgomote puternice, cum ar fi personalul navigant ce îşi desfăşoară activitatea în sala de motoare a navelor, personalul din cadrul unităților militare de apărare, teatre de operații, personal aviatic”, detaliază specialista.

Traumatisme sonore întâlnim în ultimii ani şi la purtătorii de căşti audio, folosite fie pentru a purta o conversație telefonică, fie pentru a asculta muzică sau a practica o meserie în lumea muzicii (DJ-ii).

Tulburarea de dezvoltare a limbajului la copil este de asemenea un motiv de prezentare la medicul ORL.

„În algoritmul de diagnosticare a unei tulburări de limbaj, pe lângă examinarea neuropsihiatrică pediatrică şi cea logopedică, examinarea ORL ar trebui să fie obligatorie. De multe ori am observat o asociere între o hipoacuzie congenitală şi tulburarea de dezvoltare a limbajului”, atrage atenția dr. Cristiana Orodel.

Comportamentul unui copil cu hipoacuzie medie sau severă poate mima simptomele unei tulburări de spectru autist, ADHD.

De ce sunt periculoase căştile?

Folosirea căştilor intraauriculare face ca urechea să recepționeze sunete mai puternice decât în mod normal, unda de sunet ajungând direct la nivelul membranei timpanice. Astfel, apar leziuni la nivelul urechii interne, cauzând hipoacuzii neurosenzoriale ireversibile.

„Folosirea căştilor la un nivel înalt de sunet poate crea tinitus sau senzație de amețeală. Scăderea auzului se poate instala treptat şi poate trece neobservată, până ajunge la un grad mare de hipoacuzie. O altă complicație ce poate apărea la purtătorii de căşti intraauriculare este cauzată de faptul că în interiorul conductului auditiv nu mai pătrunde aer, ceea ce poate favoriza creşterea gradului de umezeală ce poate duce la multiplicarea bacteriilor saprofite şi apariția infecțiilor tegumentare locale, respectiv otita externă”, conchide dr. Cristiana Orodel.

Dacă totuşi nu puteți renunța la căşti definitiv, alegeți să limitați folosirea acestora la 1,5 ore pentru căştile intraauriculare sau maximum 5 ore pentru căştile extraauriculare.

Dacă preferați ca pe timpul somnului să ascultați muzică, aceasta trebuie să fie la un nivel jos de sunet, dar recomandarea specialistului este să vă lăsați auzul să „doarmă” şi el.