Limba crăpată poate apărea din diverse motive, printre care fumatul sau lipsa de zinc, fier și vitaminele din complexul B.
Limba crăpată este cunoscută formal sub numele de lingua plicata. Această problemă nu este periculoasă sau contagioasă și, de obicei, nu provoacă simptome. Limba crăpată se caracterizează prin una sau mai multe caneluri care se desfășoară de-a lungul suprafeței limbii. Numărul și adâncimea canelurilor sau fisurilor variază. În majoritatea cazurilor de limbă crăpată, o singură fisură străbate centrul limbii.
Dincolo de aspectul ușor neobișnuit, limba crăpată nu provoacă, de obicei, simptome. Persoanele afectate pot avea uneori o senzație de arsură, mai ales atunci când consumă alimente sau băuturi acide ori iau, de exemplu, un supliment cu vitamina C. Cercetările sugerează că limba crăpată apare mai frecvent - și fisurile sunt și ele mai severe - la persoanele în vârstă. De asemenea, este mai răspândită în rândul bărbaților decât al femeilor.
Din ce cauze apare limba crăpată?
Nu există o cauză anume pentru care limba se crapă, dar cercetări mai vechi au arătat o asociere genetică, sugerând că ar putea fi vorba de istoricul familial (dacă părinții au această problemă, copiii o pot moșteni). O altă cauză ar putea fi fumatul, un studiu din 2016 constatând o posibilă asociere între limba crăpată și acest viciu.
Alte cauze ale limbii crăpate pot fi:
Unele carențe de vitamine
Deși cazurile sunt rare, și malnutriția poate duce la crăparea limbii. Un studiu recent a găsit o corelație între limba crăpată și deficitul de vitamina B12, iar alte cercetări indică faptul că durerea asociată cu limba crăpată poate proveni din carențe de alte vitamine din complexul B, precum și din lipsă de zinc și fier.
Printre cele mai bogate alimente în vitamina B12 sunt ficatul și rinichii de miel și de vițel, scoicile, sardinele, carnea de vită, tonul, păstrăvul, somonul, laptele și produsele lactate, ouăle, drojdia nutritivă inactivă (nu cea activă, de bere). Suplimentele cu vitamina B12 sunt recomandate persoanelor cu risc de carență de vitamina B12 și anume adulții mai în vârstă, femeile însărcinate sau care alăptează, vegetarienii și veganii, persoanele cu probleme intestinale și cele care au suferit o intervenție chirurgicală la stomac.
Carnea este o sursă excelentă de zinc, acest mineral găsindu-se și în crustacee, leguminoase (năut, linte, fasole, soia, mazăre), semințe (dovleac, susan, cânepă), nuci caju, lapte, brânză, ouă. Carența severă de zinc nu este frecvent întâlnită, dar poate apărea la persoanele cu mutații genetice rare, la sugarii alăptați ale căror mame nu au suficient zinc, la persoanele cu dependență de alcool și la oricine ia anumite medicamente care suprimă imunitatea. Carențele mai ușoare de zinc sunt mai frecvente, în special la copiii din țările în curs de dezvoltare. Se estimează că aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume au o ușoară lipsă de zinc din cauza aportului alimentar inadecvat.
Stridiile, spanacul, organele de la animale (ficatul, rinichii, inima), leguminoasele, semințele de dovleac, quinoa sunt câteva surse bune de fier. Suplimentele cu fier pot fi deosebit de utile în rândul persoanelor predispuse la niveluri scăzute de fier, mai ales dacă nu sunt în măsură să mențină un nivel normal prin dietă: gravidele, sugarii și copiii mici, persoanele cu stres cronic, donatorii frecvenți de sânge, bolnavii de cancer, persoanele cu tulburări gastro-intestinale (cum ar fi boala celiacă, colita ulcerativă sau boala Crohn, cele care au fost supuse unei intervenții chirurgicale gastrice, persoanele cu insuficiență cardiacă, cele care iau medicamente care epuizează rezervele de fier (precum cele utilizate pentru reducerea acidului gastric), oamenii care fac regulat exerciții fizice grele, cei care urmează o dietă vegetariană sau vegană, persoanele cu tulburări de sânge (cum ar fi talasemia sau anemia cu celule în seceră), persoanele care se confruntă cu alcoolismul.
O igienă orală deficitară sau boala de reflux
În cazul în care limba crăpată este însoțită și de o senzație dureroasă, aceasta este, cel mai probabil, legată de igiena orală deficitară, de administrarea unor medicamente sau de refluxul esofagian. Cu toate acestea, se întâmplă rar ca persoanele cu limba crăpată să aibă și dureri în mod obișnuit.
O igienă bună a cavității bucale înseamnă perierea danturii cu pastă de dinți dimineața și seara, înainte de culcare, folosirea aței dentare și a apei de gură care să înlăture și ultimele resturi de mâncare, inclusiv din canelurile limbii. De asemenea, controlul efectuat la medicul stomatolog este necesar cel puțin o dată pe an sau mai des în caz de existență a unor probleme dentare.
Alte probleme de sănătate
Limba crăpată mai poate fi, de asemenea, asociată cu psoriazisul (o boală autoimună a pielii, care nu se vindecă, poate doar să fie gestionată), cu sindromul Sjogren (o tulburare imunitară neurologică rară), cu sindromul Cowden (care duce la formarea unor tumori necanceroase și la creșterea riscului de cancer), cu acromegalia (o tulburare hormonală rară), cu granulomatoza orofacială (o afecțiune inflamatorie rară), cu sindromul Down (afecțiune genetică, cea mai frecventă cauză a retardului mental ușor) și cu sindromul Melkersson-Rosenthal (o tulburare neurologică rară de cauză necunoscută).
Cum se tratează limba crăpată?
Limba crăpată nu necesită de obicei tratament, având în vedere că persoanele cu această problemă nu prezintă simptome, în afară de aspectul caracteristic al limbii. Cu toate acestea, este important ca orice resturi, cum ar fi alimentele, să fie îndepărtate, deoarece se pot bloca în canelurile limbii. Acest lucru poate preveni infecțiile și problemele asociate cu igiena orală.
Ce complicații poate avea limba crăpată?
Când o persoană are limba crăpată, bacteriile sau fungii, cum ar fi Candida albicans, pot prolifera în caneluri, ducând la o infecție. În cazul unei infecții cu Candida, medicul poate prescrie un medicament antifungic local. Acest tip de infecție este mai frecvent la persoanele care nu își curăță bine limba zilnic.
Un studiu din 2013 a constatat că perierea și răzuirea limbii alături de periajul obișnuit al dinților nu numai că menține limba curată, ci reduce și placa. Astfel, dimineața și seara, după ce te speli pe dinți, e indicat să dai ușor cu periuța și pe obraji, pe gingii și pe suprafața limbii.
