Toți avem gusturi diferite, dar și necesități diferite. Însă atunci când vine vorba despre sex, la un moment dat cu toții ne gândim la normă. Există o medie aritmetică generală, capabilă să satisfacă și femeile, și bărbații? Sau totul este individual și relativ şi trebuie să avem încredere în senzațiile noastre?
Putem sau nu putem trăi fără sex?
Nu putem afirma că sexul este obligatoriu sau măcar necesar pentru om. După cum se știe, ne putem lipsi complet de acesta. Iată, de exemplu, călugării sau preoții catolici, care practică benevol abstinența… Sau persoanele care, din anumite motive, nu și-au găsit niciodată un partener gata să împartă cu ele patul…
Însă un om obișnuit, sănătos din punct de vedere fizic și psihic, probabil că nu s-ar simți prea confortabil fără sex. Dar nici aici consecințele nu sunt mortale. Nici măcar pentru sănătatea fizică, pentru că sexul, după cum se știe, este necesar omului în primul rând pentru sănătatea mintală.
Doar pentru bifă?
Este ştiut faptul că sexul nu constituie doar un instinct primar, ci şi o plăcere. Pentru unii mai mare, pentru alţii mai mică, pentru unii fetiş, pentru alţii obligaţie. De ce depinde acest lucru?
Convingerile şi opiniile formate de veacuri conduc lumea şi au o influenţă asupra oamenilor mult mai mare decât credem. Iar o persoană modernă, pentru a se simţi cu adevărat fericită, are nevoie de sex inclusiv ca o componentă obligatorie, tradiţională, stereotipă a noţiunii de „fericire”. Convingerea că, făcând sex, faci totul corect şi te apropii de ideal va contribui, desigur, la sentimentul de mulţumire. Însă, făcând sex doar pentru a pune o bifă în standardul social, nu te poţi minţi la nesfârşit. Dacă ar fi atât de simplu, nu am avea de a face cu atât de multe refuzuri ale soţiilor de a face sex, pretextând dureri de cap, sau nemulţumiri ale bărbaţilor în raport cu viaţa lor sexuală.
Cât de multă ipocrizie?
Cât de des bărbaţii şi femeile, doar pentru a-şi îndeplini obligaţiile conjugale, se prefac că vor să facă sex cu partenerul? Destul de des. În special dacă partenerii nu sunt sinceri unul cu celălalt, iar cuvântul „nu” şi refuzul sunt percepute ca o insultă. Ne temem să nu supărăm omul de alături, fără să înţelegem că, de multe ori, suntem mai interesanţi pentru cei din jur dacă rămânem „vii” şi adevăraţi. Doar în acest caz partenerul poate înţelege de ce avem nevoie cu adevărat, în ce cantităţi şi sub ce formă.
Norma zilnică
De ce depinde numărul de acte sexuale pe noapte la bărbaţi? Există un termen special – excesul maxim – cel mai mare număr de acte sexuale cu finalizare timp de 24 de ore. El depinde de nivelul constituţiei sexuale, care poate fi diferită. O constituţie sexuală slabă constituie până la 3 acte sexuale în 24 de ore, medie – 4-6 şi puternică – 7 şi mai multe acte sexuale la bărbaţi. O constituţie sexuală puternică poate fi determinată practic de la prima privire: de regulă aceşti bărbaţi au picioare scurte faţă de corp, păr pubian des, care trece spre burtă, iar uneori pe tot corpul. Ritmul fiziologic săptămânal convenţional constituie o frecvenţă de aproximativ 2-3 acte sexuale, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor.
Nu vreau nimic!
Libidoul este o noţiune foarte delicată. În caz de stresuri prelungite, eforturi fizice şi intelectuale sporite, funcţia sexuală trece deseori pe planul secund. În cazul unei bune situaţii profesionale, al unei atmosfere plăcute în familie, al confortului psihologic, viaţa sexuală, de regulă, devine, după frecvenţă, optimă pentru individul şi cuplul concret. Adică, la oamenii adulţi, cu condiţia să aibă un partener şi să nu existe impedimente din punct de vedere medical, social, al eforturilor fizice, viaţa sexuală trebuie să fie prezentă. Dacă aceasta lipseşte în astfel de condiţii, înseamnă că există anumite probleme, care pot necesita intervenţia specialistului. Poate fi vorba despre: boli endocrine, patologii neurologice, disfuncţii psihice, însoţite de retard în dezvoltarea psihosexuală cu reducerea componentelor sexuale, iar uneori şi erotice ale libidoului.
E timpul să ne oprim
Afirmaţia potrivit căreia bărbatul nu este satisfăcut de viaţa de familie şi de o singură femeie din cauza că este poligam după natura sa nu este chiar univocă. De altfel, ca tot ce ţine de funcţia sexuală în general.
Din punctul de vedere al evoluţiei, biologic, se consideră că noi reacţionăm printr-o excitare sexuală şi o dorinţă mai mare la un potenţial partener nou, comparativ cu unul vechi – prin eliberarea unei noi porţii de dofamină – hormonul motivaţiei, al dorinţei (efectul Coolidge). Dar există şi alte aspecte, sociale şi psihologice.
Dacă băiatul a crescut într-o familie unde au existat relaţii calde, tatăl se grăbea acasă, petrecea mult timp cu copiii, iar el se simţea bine şi confortabil în această atmosferă, scenariul vieţii urmaşului, cel mai probabil, va fi similar. Însă dacă, de exemplu, tatăl abuza de băuturi alcoolice, lipsea mult de acasă, mama nu manifesta tandreţe şi căldură faţă de copil, iar tema trădării şi infidelităţii era la ordinea zilei, un astfel de băiat, atunci când va creşte, va întâmpina dificultăţi în a crea relaţii stabile cu partenera. El va căuta permanent „mama adevărată”, pentru a simţi în sfârşit căldura şi apropierea care i-au lipsit atât de mult. Dar el nu ştie să se bucure de ele şi, di ncontra, va alege femei care se tem de apropiere, distante şi reci. Iar lipsa modelului unui comportament monogam în tată de asemenea poate pune piedici în construirea unor relaţii interpersonale bune cu partenerele.
