Febra este unul dintre principalele simptome clinice tratate de medici și unul dintre cele mai frecvente motive de îngrijorare pentru părinți, atunci când copiii au temperatura corpului care depășește 38 grade C, măsurată rectal. Există însă situații în care nu este vorba despre febră și astfel nu este necesar să vă alarmați.
1. Nu există o valoare a temperaturii care să vă trimită cu copilul la spital și o valoare care să vă spună că e în regulă, puteți sta acasă. Febra înseamnă peste 38 grade intrarectal și faptul că un copil are 38.5 sau 40.1 pentru un medic înseamnă cam același lucru: trebuie tratată și cercetată cauza. Creșterea temperaturii corpului înseamnă că acel organism se apără. Febra nu este o boală, este doar un simptom!
2. Severitatea febrei nu se corelează cu severitatea bolii. Sunt copii și sunt boli! Același copil poate avea o stare foarte proastă la o febră mică (în jur de 38), așa cum poate sări și țopăi în casă având o temperatură în jur de 40 de grade. De obicei patternul se păstrează, sunt copii care tolerează bine febra înaltă de fiecare dată, așa cum sunt copii care își modifică starea generală foarte ușor. Alte semne sunt importante în cazul unui copil febril: cât de bine se hidratează, cum mănâncă, dacă are o stare foarte modificată, dacă zace, dacă varsă sau este somnolent.
3. Febra nu se „tratează”, pentru că febra nu este o maladie, ci un simptom. Scopul administrării antitermicelor este acela de a face copilul să se simtă mai bine, nu de a scăpa de „boală”. Nu există nicio motivație pentru care, atunci când un copil are febră, în loc să administrați un antitermic acestuia, să vă grăbiți să ajungeți la medic, „ca să vadă și el ce febră avea copilul”. În acest fel de multe ori copilul ajunge cu o stare modificată, colaborarea este deficitară cu medicul, febra este înaltă și mai greu de controlat și crește riscul convulsiilor febrile, mai ales în cazul celor cu antecedente în familie. Nu există, de asemenea, sens ca în cazul unui copil febril, care aparent se simte bine să nu tratați febra. Odată ce ați stabilit că are o temperatură mai crescută, ceva v-a determinat să o măsurați. Acel ceva trebuie să vă determine și să o scădeți, fie cu mijloace fizice (împachetări) sau antitermice.
4. Sunt mulți părinți care doresc să administreze cât mai puține medicamente copiilor. Din această dorință, ei subdozează antitermicele, oferă doar jumătate din doză sau chiar mai puțin. Există și riscul subdozării din cauza unui calcul greșit, pe cutiile medicamentelor este scrisă de obicei vârsta copilului, și nu de kilogramele așa cum ar fi corect. O doză incorectă nu scade febra și poți considera greșit că te afli în fața unui copil cu temperatura rezistentă la antitermice, care conduce către un anumit diagnostic de o altă gravitate. O doză mai mică nu este necesară nici când este o febră mai mică, doza este aceeași indiferent de valoarea temperaturii care trebuie ajustată.
5. Febra nu afectează creierul! Organismul uman este unul extrem de inteligent și își „păstrează” organele vitale: creier, cord, ficat. De aceea extremitățile (pielea, unghiile) sunt reci și fruntea „frige” mult mai tare. Copilul trece cu bine prin majoritatea bolilor febrile, fără să apară sechele, indiferent de valoarea temperaturii, cât timp nu este o afectare primară a „creierului” (encefalită sau meningită).
