Majoritatea mamelor care stau prea mult acasă cu copiii, suferă de depresie

Depresia este un termen identificat foarte de curând și înglobează o serie de stări, emoții și probleme cu care se confruntă multe din mamele care stau acasă pentru a-și crește copiii.

Da, la prima vedere par a fi niște norocoase.

• Norocoase că pot să-și vadă copiii crescând, să le ofere prezența, iubirea și atenția.
• Norocoase că nu sunt nevoite să meargă la un job, să aibă și presiunea de a face bani pentru a-și întreține familia.
• Norocoase din atât de multe puncte de vedere.

Și dacă mămicile se simt altfel decât norocoase – epuizate, copleșite, fără sens și scop, sătule, izolate, neapreciate, neimportante și chiar nefericite, atunci sunt automat catalogate de societate drept nerecunoscătoare.

Cum? Să ai acest privilegiu de a sta acasă cu copilul și tu să te trezești cu sentimentul de neîmplinire sau să simți că-ți vine să plângi ori să țipi de 10 ori pe zi? Și nu înțelegi de ce nu poți să te bucuri de copil, că doar îl iubești ca pe ochii din cap și știi că momentele astea nu se mai întorc. Și aici intervine adesea vinovăția, o stare mult prea des trăită de mame și părinți, în general. Pentru că ar trebui să simtă X și nu reușesc, încep să intre într-o stare de nemulțumire față de ele, de neînțelegere, de neacceptare și se simt vinovate față de copil, față de soț…

Unele dintre voi nici nu ați ales să rămâneți acasă și să aveți grijă de copii. Nu ați avut încotro. Altele, ați făcut o alegere conștientă.

Ce se poate face în astfel de cazuri? Cum să treci peste asta?

În primul rând, voi, cele care v-ați recunoscut pe alocuri să înțelegeți că nu sunteți singure și că nu este nimic în neregulă cu voi sau cu copiii voștri.

Apropo, taților, fiți atenți la soțiile voastre, ascultați-le! Se pot zbate cu o astfel de depresie și voi nici să nu vă dați seama – nici ele, de altfel. Tot ce e adus la suprafață, în conștient poate fi gestionat, vindecat, îmbunătățit, ce rămâne necunoscut, în inconștient ne poate bântui mulți, mulți ani.

Ce înseamnă mai exact această depresie?

În primul rând să facem o mică distincție, vorbim de mamele care stau acasă full time pentru a-și crește copiii în vreme ce aceste simptome sunt mult mai rare la mamele care muncesc.

Iată ce a reieșit în urma unui studiu Gallup din 2012, despre emoțiile dificile ale mamelor. Îngrijorarea mamelor care stau acasă era de 41%, versus 34% pentru mamele angajate; tristețea – 26% pentru mamele care stau acasă și doar 16% pentru cele angajate; nivelul de stres era destul de apropiat pentru ambele categorii (50% versus 48%); furia – 19% pentru mamele care stau acasă și de 14% pentru cele care lucrează. În final, procentul de mame care au experimentat depresia a fost de 28% la mamele care stau acasă și de 17% pentru cele care lucrează. 

Motivele sunt destul de clare: în timp ce toată lumea idealizează această perioadă și consideră că mamele care stau acasă sunt cele mai norocoase, în realitate nu este chiar așa.

Câteva soluții:

• Ai grijp de tine. Știi acel citat celebru: „dacă mama e fericită, toată familia e fericită”? Iată, pe scurt, ce presupune să ai grijă de tine: hidratare, hrană sănătoasă (să mănânci în picioare resturi de la copil, nu înseamnă că te hrănești) somn și odihnă de calitate.
• Practică un sport, exerciții, aerobic, dansuri, orice mișcare contribuie la sănătatea și starea de bine, plus că ajută să eliberezi o parte din stresul acumulat.
• Practică orice formă de mindfulness, meditație, yoga, tot ceea ce te ține în prezent, conectată la tine, cu sinele tău poate să îți dea un echilibru incredibil.
• Ține un jurnal. Scrisul este terapeutic, are o putere nemaipomenită de a aranja piesele puzzle-ului din capul nostru și atunci se face lumină în ceea ce simțim, avem o altă claritate și înțelegere.
• Setează-ți un scop, un proiect și fă ceva zilnic pentru acest lucru. Un scop îți oferă o direcție, un sens și te ajută să mergi mai departe.
• Nu în ultimul rând, închide televizorul, redu cantitatea de social media și alte adicții și înconjoară-te cu lucruri pozitive, bune care îți dea energie, nu să ți-o răpească. La fel și în cazul oamenilor.