Salutare, dragi mămici cu pici!
Pentru că în perioada sărbătorilor, masă abundă în deserturi, am zis eu că este foarte potrivit să vorbim un pic despre dulciurile pentru copii şi mai exact cînd le introducem în alimentaţie şi în ce cantitate. Specialistii in nutritie susţin că dulciurile la copiii mici nu trebuie introduse mult prea devreme, un termen nu prea clar, cred eu. Spre exemplu, sunt părinţii care nu oferă dulce celor mici în primii trei ani deloc, alţii încep să le dea tot felul de biscuiţi şi prăjituri din comerţ bebeluşilor chiar de la 8-9 luni, sunt şi mămici care le oferă doar dulciurile gătite acasă, tarte şi prăjituri de la 1 an.
Pe lîngă recomandările medicilor, eu am decis că în primii ani de viaţă copilul meu nu va mînca dulciuri şi ciocolate, mai ales că era şi predispus la alergii. Aşa noi am limitat accesul lui Mark la deserturi pînă aproape de 2 ani, pentru că multe dintre dulciuri sunt alimente pline de calorii, care conţin 0 nutrienţi esenţiali în creşterea şi dezvoltarea copiilor. Deci, el chiar nu avea nevoie de ele. Şi am zis eu că atîta timp cît nu o să guste, nici nu o să vrea nimic din ce i-ar face mai mult rău la burtică decît bine. Ciocolată nu am încercat-o încă, sper măcar pînă la 3 ani să nu o descoperim.
Totuşi, vine acea perioadă, în care limitarea accesului la aceste produse nu mai funcţionează, iar voi, mămicile în special, ştiţi despre ce vorbesc. Şi foarte repede după prima gustare de ceva dulcişor, acesta îşi dă seama că ele sunt nu doar dulci, dar şi foarte bune. Iar atunci înţelegi că nu poţi să-i dai ocazional, pentru că piciul insistă pe lînga tine pana îi dai iar şi iar! Cel puţin aşa face Mark.
Aşa că iată două soluţii. Prima variantă este să-i feri celui mic doar produse de desert calitative, naturale şi fără tot felul de coloraţi, conservanţi şi alte adaosuri chimice alimentare sau să le găteşti tu din produse sănătoase şi calitative. Şi să le luăm pe rînd.
Biscuiţii. Spre exemplu, sunt desertul preferat al lui Mark. Am început să le dau mai devreme, pe la aproape un an. Am început cu biscuiţii cei pentru bebeluşi, iar pe la aproape 2 ani am trecut la cei mai fărîmicioşi. Şi trebuie să recunosc că aceştia erau o mare salvare în zilele în care baiatul meu practica refuza mîncarea (în perioada erupţiilor dentare). Sunt o mulţime de reţeţe de biscuiţi de casă, dar eu dacă sincer încă nu le-am gătit niciodată, mai ales că am găsit biscuiţi bio pe care Mark le-a îndrăgit foarte mult.
Acum le consumă aproape zilnic, chiar dacă eu lupt cum pot cu această dependenţă. Încerc să-i măresc porţia de mîncare, ca să nu mai vrea apoi şi biscuit. Dar indiferent de cît de bine ar mînca, oricum îşi aduce aminte de biscuit cel puţin o dată pe zi şi merge singurel la bucătărie, deschide dulapul şi le cere foarte insistent.
Eu cred că el mai este tentat şi de formele lor, pentru că de fiecare dată le analizează minuţios înainte să le molfăie. Dar recunosc sunt şi din acele zile, în care el nu vrea biscuiţi.
Sucurile. Dacă sincer eu nu agreez aceste băuturi pentru copiii, mai ales la cei mai mici de 2 ani. Dar acestea sunt viziunile mele şi nicidecum nu le impun nimănui. Tot ce a băut Mark pînă la 2 ani a fost laptele matern şi apa.
O dată ce am început grădiniţa am îndragit şi ceaiurile. Acum am început să consumăm şi compoturile de casă şi băuturile bio ( sunt un fel de compoturi cu amestec de ceaiuri ). Cel puţin eu sunt mai liniştită cu aceste produse şi mi se par mai sănătoase decît sucurile din comerţ, care conţin prea mult zahăr şi mai dau şi dependenţă celor mici.
Terciurile. Ok, nu sunt poate acestea deserturi, dar le-am inclus la acest subiect pentru că ele majoritatea sunt cu zahăr sau fructoză. Cele mai sănătoase sunt terciurile neprocesate, dar trebuie să recunosc că ele trebuie fierte o veşnicie şi în plus Mark s-a cam plictisit de ele, aşa că am diversificat micul dejun şi cu musli.
Pînă la urmă, zahărul nu este atît de rău, daca este cu măsură. Doar că acesta trebuie cu atenţie integrat în alimentaţia lor astfel: copiii intre 1-3 ani au nevoie de 40 g zahar pe zi; copiii intre 3-6 ani au neveoie de o cantitate de 50 g zahar pe zi. Insa acest lucru nu înseamnă că trebuie să-i dai 50 de grame de zahăr numai din dulciuri, pentru că şi pîinea, fructele şi chiar unele legume conţin zahăr.
Iaurturile. Acest desert este în topul preferinţelor lui Mark. Şi chiar dacă ele se consideră a fi foarte utile pentru sănătate, nu doar a copiilor, dar şi a maturilor, atenţie mare la iaurturi. Cele mai multe dintre ele au foarte mult zahăr. Iată de ce primul iaurt pe care l-a gustat băiatul meu a fost Voinicel şi Micuţul Bio. Le consumam zilnic, pentru că ele conţin bacterii lactice benefice pentru sistemul digestiv.
Un alt iaurt pe care il preferă mar este cel de la Danone. Îl procurăm doar pe acesta, pentru că danonino este atestat pentru copii mici. Dar multe mămici probabil se întreabă ( această întrebare a apărut şi la mine ) cum este posibil să fie fără conservanţi şi să aibă un termen mai mare decît 3-5 zile. Explicaţia am găsit-o la specialişti. Conform legii, în iaurturile pentru bebeluşi nu este permisă folosirea conservanţilor. Fiind produse, care conţin acid lactic rezultat din fermentarea laptelui, au o auto-protecţie si rezistenţă la alterare, similar cu, spre exemplu, murăturile de casă. Atît timp cît sunt păstrate între +2 si +6 grade Celsius, iaurturile îşi păstrează calitatea pînă la data expirării.
Într-un final, fiecare părinte decide cînd introduce gustările dulci în alimentaţia copilului. Dar, după mine, cît mai tîrziu posibil cu atît mai bine. Şi indiferent de cît de calitative şi sănătoase nu ar fi, gustările dulci oricum trebuie limitate, pentru că excesul lor poate aduce probleme de greutate, carii şi de alt gen. Aşa că, dragi părinţi o a doua variantă în limitarea dulciurilor este să le înlocuiţi din cînd în cînd cu fructe şi creme pe bază de lapte şi miere (dacă cel mic nu este alergic evident), adică asociind alimente hrănitoare şi considerîndu-le a fi desert!
Iar dacă totuţi cel mic este un mare iubitor de dulcişor, ca aproape 99 la sută din copii încercaţi să i le oferiţi cu măsură ( iar mă repet ) şi nu înainte de masa principală, pentru că astfel îşi strică pofta de mîncare.
Sursa: rodicarusu.com
