Studiile și viața reală au uneori tangențe care sigur nu mint. Este și cazul unei cercetări făcută de australieni, care spune că 9 din 10 femei resimt dureri la primul contact sexual după naștere, chiar și atunci când există un interval lung de la momentul nașterii (aproximativ șase luni). Și dacă ai presupus cumva că doar mamele care nasc pe cale naturală resimt aceste dureri, te înșeli amarnic...
Potrivit aceluiași studiu, cele mai predispuse unor astfel de experiențe deloc plăcute sunt femeile care au născut asistat sau prin intermediul cezarianei. Așadar, mai bine de o treime dintre femeile incluse în studiu au continuat să aibă dureri chiar și după 18 luni de la naștere. Statistici deloc optimiste, nu? Chiar și așa, medicii spun că perseverența este cheia succesului, iar lubrifianții ar fi cel mai bun ajutor în cazul în care ”nu mai merge”…
Lăsând la o parte cifrele, să vedem cum e în viața reală. Continuăm cu povestea unei femei care și-a relatat experiența proprie și a răspuns la câteva întrebări legate de acest subiect delicat.
”Să scoți din tine un om și să te gândești că trebuie să mai faci sex după treaba asta pare aproape Science Fiction! Înainte să am copii, mi se părea că viața cuplurilor de adulți este mai mult decât plictisitoare și că fiecare își caută scuze să mai evadeze din ea. Când mi-am cunoscut partenerul, nici nu mi-am pus problema că noi am putea ajunge vreodată acolo. Au venit peste noi rate, chirii și un copil. Mai avem câțiva ani până la 40, dar primul bec de panică mi s-a aprins când mi-am dat seama că evit constant și insistent sexul cu partenerul meu.
OK, e normal la început. Abia ai scos din tine un om, mai cu operație, mai cu dureri, mai ia un Ketonal, mai pune un lubrifiant.
Pentru mine a fost mai mult de un an, ba chiar spre doi ani. Primele săptămâni nu se pun la socoteală, toate mamele au nevoie să se refacă la minte, la corp. După primele șase săptămâni, cum scrie la carte și cum recomandă medicii, viața sexuală poate fi reluată fără probleme, teoretic. Eu n-am avut parte de probleme medicale, deși am avut cezariană, dar ceva nu mi-a gâdilat deloc moleculele fericirii când sexul a reapărut în viața mea.
Dacă pui la socoteală și cele zece kilograme în plus pe care le purtam, alăptatul frecvent al bebelușului, co-sleeping-ul, prezența copilului în toate momentele vieții noastre, poftim, iată cum se conturează o imagine mai clară a situației. Nu a ajutat deloc nici semi-depresia postnatală în care m-am aflat până pe la șapte-opt luni ale copilului sau că trebuia să demonstrez la serviciu că nu am baby brains sau că trezitul de 20 de ori pe noapte nu mă afectează. Mă simțeam într-un cerc din care mi-era greu să mă eliberez: el voia sex, ca orice bărbat sănătos, eu îmi găseam orice motiv să amân.
„Sunt foarte obosită” (adevărat de fiecare dată), „Se poate trezi copilul” (adevărat pe jumătate), „Mă doare” (minciună în 90% din cazuri).Cu cât trecea o perioadă mai mare între întâlnirile conjugale, cu atât îmi era mai greu să mă mobilizez sau să văd ceva atractiv în această activitate. De cele mai multe ori când anulam cele 20 de minute de sex, nici măcar nu mă odihneam. Preferam să scrollez pe Facebook sau să mă uit la chestii pe YouTube.
„Nu mă interesa, nu mă atrăgea, îmi dădea dureri de cap, așa că mă făceam că nici nu există.”
Cercul s-a rupt aproape de doi ani, când am avut revelația că am doar 30 de ani. Dacă la 30 sexul este o dată la trei luni, la 50 va fi pe minus? Nu am o rețetă minune despre cum am reintrodus sexul în viața mea de cuplu, dar cumva a apărut. Astăzi viața noastră sexuală arată cu totul altfel decât acum un an, deci speranță este...”, scrie Veronica într-un articol sincer și fără prejudecăți.