Un bebeluș a ajuns în stare gravă la spital, după ce ar fi fost sărutat pe buze. „Parcă nu era nici viu, nici mort”

Un sărut pe buze ar fi putut fi fatal pentru un copil de doar 1 an și 5 luni dintr-o localitate din raionul Șoldănești. Acesta a ajuns la spital, după ce câteva zile a avut febră înaltă și aproape tot timpul dormea. După o serie de investigații la spitalul rational, apoi la Institutul Mamei și Copilului, medicii au stabilit că sănătatea micuțului ar fi fost afectată de virusul herpetic, scrie realitatea.md.

Liliana Ghiorghieș, mama lui Artiom, a povestit pentru Sănătate INFO că fiul ei s-a simțit rău joi, pe 18 mai. I-a măsurat temperatura și a constatat că micuțul avea febră.

„Copilul a făcut febra 38,5. Noi acum suntem în erupție dentară și am crezut că de la dințișori a făcut febra, că am mai trecut prin asta. Eu i-am administrat Nurofen 5 ml, așa cum ne-a recomandat pediatrul”, își amintește Liliana.

„Copilul era într-o stare de parcă nu era nici viu, nici mort”

După administrarea antipireticului, Artiom și-a revenit, dar nu în totalitate. Mama povestește că în noaptea spre vineri copilul a dorimit liniștit, însă pe parcursul zilei nu era la fel de energic precum de obicei. Femeia l-a lăsat în grija soțului, fiind nevoită să plece cu treburi pentru câteva zile. Totuși, își suna soțul și-l întreba cum se simte copilul.

„Eu sunam toată ziua, întrebam care este starea copilului, l-am văzut și pe camera de la telefon. Am văzut că era inactiv și mai alb la față decât de obicei. Soțul mi-a spus că totul este în regulă și să nu îmi fac griji. Noaptea la fel a fost doar cu soțul acasă și sâmbătă dimineață soțul mi-a scris un mesaj că copilul a vomitat de 2 ori noaptea.”

Liliana a decis să se întoarcă acasă pentru a verifica starea copilului,iar când a ajuns, copilul ei era apatic și practic nu reacționa.

„Era într-o stare de parcă nu era nici viu, nici mort. Nu reacționa practic deloc. L-am îmbrăcat și l-am scos afară și afară s-a trezit. Pe jos nu a vrut să meargă, cu toate că în mod normal el alerga și se juca. Artiom era un copil foarte activ, dar atunci nu a vrut să stea nici măcar în picioare”, povestește Liliana.

În ziua următoare, sâmbătă, Artiom a refuzat să mănânce și să bea lichide, așa cum recomandase medicul pediatru. Mama i-a măsurat din nou febra și aceasta arăta 39,5 grade Celsius. I-a administrat din nou antipirtice. Dar schimbările spre bine nu se produceau. Atunci mama a decis să-l sune din nou pe medicul pediatru, în ziua următoare, și să meargă la un consult dis-de-dimineață.

„Noaptea copilul era într-o stare foarte rea. Duminică dimineața m-am trezit la ora 05:00 și am observat că copilul nu poate deschide ochiul drept. Artiom era deja treaz, dar nici măcar nu clipea. Ochișorul era inflamat destul de tare. Când am pus mâna pe fruntea lui era foarte fierbinte, iar când i-am măsurat temperatura avea febra 40 deja”, ne-a mărturisit femeia.

Atunci nu a mai ezitat și a chemat Ambulanța. Medicii i-au administrat copilului, în mușchi, Analgin și Dimidrol, iar febra a început să scadă. Au fost direcționați către Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Raional Șoldănești, iar ulterior au fost internați în secția boli infecțioase. Părinții le-au povestit medicilor că micuțul a fost apatic până a ajunge la spital și a avut nopți în care a dormit prost. Totuși, medicii au presupus că starea copilului ar fi putut fi provocată de oboseală și că ar avea nevoie de mai multă odihnă.

„Analizele erau perfecte și medicii nu puteau înțelege ce are copilul”

„La spital am insistat să îl vadă mai mulți medici, pentru că vedeam că băiatul meu nu este în regulă. Nu este normal ca un copil de 1 an și 5 luni să nu mănânce 3 zile și să doarmă în continuu. El nu se trezea deloc, doar atunci când venea medicul să îl vadă reacționa prin plâns, se trezea. Dacă însă îl culcai pe pat adormea imediat.”

Pe parcursul zilei de duminică, medicii i-au recoltat probe pentru analiza de sânge, i-au administrat perfuzii pentru a-i menține hidratarea. Mama povestește că în dimineața de luni, copilului nu i s-a mai administrat nimic, așa că împreună cu soțul au început să se consulte cu alți specialiști.

„Am mers la neurolog, l-au văzut și doi chirurgi, l-a mai văzut odată pediatrul, l-a văzut și oculistul. Oculistul ne-a prescris picături pe care i le-am picurat copilului 2 zile și ochiul și-a revenit. A mai făcut analize de sânge, i s-a făcut ultrasonografia organelor interne, i s-a făcut radiografia la plămâni. Analizele erau toate perfecte și medicii nu puteau înțelege ce are copilul,” a mai povestit Liliana.

Totuși, Artiom avea o stare de somnolență continuă, ceea ce o îngrijora pe mamă. Femeia spune că de câteva zile, copilul ei nu avea nici scaun și se întreba ce ar însemna această lipsă de tranzit intestinal. Simțea că ceva important era neglijat și că situația trebuia investigată mai profund.

Copilul a continuat tratamentul în spitalul raional, fiind consultat de mai mulți medici. Pediatrul a constatat că micul pacient avea stomativă și gât roșu, dar căile respiratorii erau curate și analizele de sânge – bune. Copilul se simțea moleșit. Într-un final, la insistența mamei, medicii de la Spitalul Șoldănești au făcut un consiliu și au decis să-I transfere la un spital terțiar.

„S-a făcut un consiliu și în urma acestuia medicii au hotărât să ne transfere de urgență la Institutul Mamei și Copilului”, a mărturisit Liliana.

La Institut au fost transferați pe 16 mai, în toiul nopții, cu suspiciune de traumă craniocerebrală. Mama povestește că medicii i-au făcut din nou o serie de investigații, printre acestea și ecografia organelor interne. Artiom a fost internat în secția reanimare, iar a doua zi dimineață medicii i-au efectuat și o tomografie, care a evidențiat modificări în lichidul cefalo-rahidian și i-au făcut o puncție lombară. Medicii au luat și probe de sânge și pentru detectarea unui eventual virus.

„După prima zi de tratament la IMC copilul a început să mănânce. Nu mânca foarte mult, dar eram bucuroasă că mânca. Asta a fost marți ziua. Deja miercuri a fost consultat de mai mulți medici care, văzând că el nu reacționa, au hotărât să îi administreze o perfuzie de plasma. După această perfuzie copilul în sfârșit s-a trezit și a stat treaz aproximativ 1 oră și 30 de minute”, a adăugat mămica.

După ce și-a revenit și a început să se simtă mai bine, mama i-a întrebat pe doctori ce are copilul ei. Aceștia i-au explicat că Artiom a fost diagnosticat cu o infecție virală provocată de virusul herpes.

Medicii au adăugat că, cel mai probabil, infecția a fost transmisă prin contactul cu buzele, sugerând că cineva infectat ar fi putut să-l sărute.

„Artiom nu avea nicio erupție caracteristică herpesului, nu avea nici pe buze, nici pe gură. Medicul mi-a arătat că la colțul gurii avea o liniuță foarte mică. Eu nici nu o observasem. În săptămâna când Artiom s-a infectat, noi nu am fost în vizită la nimeni și nici noi nu am avut oaspeți. Nu știu de unde s-ar fi putut infecta”, s-a arătat nedumerită femeia.

Liliana mai spune că a ajuns cu fiul ei la spital în timp util. Dacă ar mai fi întârziat puțin, exista riscul să-l piardă. Cel puțin asta i-au explicat doctorii de la IMC, cărora femeia le mulțumește din tot sufletul că i-au salvat copilul.

„Medicii au fost foarte receptivi, veneau din două în două ore să vadă care este starea copilului. Joi a venit medicul și ne-a examinat încă odată, a văzut că copilul mănâncă, se trezește mai des și ne-au transferat în secția neurologie”.

După aproape o săptămână de spitalizare în secția de neurologie a Institutului Mamei și Copilului, Artiom a fost externat miercuri, pe 24 mai, și se află acum acasă. Liliana spune că starea lui este mult mai bună. Copilul este mai activ și se joacă. Are o mica dificultate când merge. Pe Artiom îl doare puțin piciorușul din cauza cateterului pe care l-a avut și prin care i-au administrat medicamentele.

„Deja dacă l-am văzut în picioare și l-am văzut că se joacă, mănâncă singur, își ia sticluța de apă singur, pentru mine este o bucurie foarte mare. Eu văd că el se restabilește. Noi primim tratament la domiciliu și suntem în  legătură cu medicul.”, a încheiat Liliana.

Despre ce consecințe pentru sănătate poate avea un virus herpetic, pe care, mulți dintre noi, îl considerăm o infecție banală, care apare atunci când organismul are imunitatea slăbită, conferențiarul universitar, Cornelia Călcâi, medic neurolog- pediatru și șefa secției neurologie vârstă fragedă de la Institutul Mamei și Copilului a explicat că.

 „Herpesul, din punct de vedere neurologic este periculos pentru că poate să genereze meningoecifalitele herpetice (meningoencefalitele herpetice sunt inflamații ale creierului și meningelor (membranele care acoperă creierul și măduva spinării) cauzate de infecția cu virusul herpes simplex. Această afecțiune poate genera simptome severe și poate avea consecințe grave asupra sistemului nervos. În special în cazul copiilor, aceasta reprezintă o preocupare majoră pentru noi, medicii neurologi, și se întâlnește destul de frecvent”.

Cornelia Călcâi a adăugat că meningoencefalita este o patologie foarte severă asociată de cele mai multe ori cu tulburări de conștiinșă, iar unii copiii pot fi spitalizați în comă. Pentru a înțelege cât de gravă este infecția e nevoie de o serie de investigații. De obicei, acestea pot dura și câteva zile, cee ace poate întârzia inițierea tratamentului.

„Ghidurile internaționale recomandă ca atunci când se presupune această miningoencefalita herpetică, fără ca să așteptăm rezultatele investigațiilor, inițiem un tratament cu aciclovir, care este un tratament salvator. Salvează acești copii de deces. Cel mai important previne apariția sechelelor neurologice  pe termen lung. De aceea, atunci când medicii presupun o meningoencifalită herpetică trebuie să inițize tratamentul fără rezultatele propriu-zise”.

Consecințele infectării cu virusul herpes pot fi foarte grave, explică doctorița.

„Unii pacienți pot rămâne cu sechele, precum hemiparezele sau afecțiuni neurologice caracterizate prin slăbiciune sau paralizie parțială a unei jumătăți a corpului, inclusiv a brațului și piciorului de pe aceeași parte), poate rămâne cu convulsii, cu epilepsie pe termen lung, cu retard cognitiv, retard verbal și motor. Din nefericire, absența unui tratament prompt pentru această afecțiune, în funcție și de nivelul de încărcătură virală, poate lăsa urme dureroase și impact negativ asupra stării de sănătate și funcționării generale a bolnavului afectat”.

Cei mai expuși riscului de infectare cu virusul herpes simplex sunt copiii cu imunodeficiență, cei născuți prematur, copiii din familii social vulnerabile, cei malnutriți sau ai căror părinți nu se adresează la timp după ajutor medical.

„În majoritatea cazurilor, copiii care sunt internați în stare extrem de gravă în secțiile de reanimare, prezintă simptome precum: tulburări de conștiință, sindrom convulsiv, febră ridicată. Pacientul poate să nu aibă erupții vizibile, dar să îi fie afectat direct sistemul nervos. Câteodată, de exemplu, poate să apară o erupție cu 2 săptămâni înainte, dar complicațiile să apară atunci când nu mai există erupția”, a precizat pediatrul.

Sfaturile medicului

Este important ca în primul an de viață copiii să interacționeze cu cât mai puțini oameni.

„Se recomandă ca aceștia să nu fie pupați de persoane străine, mai ales pe buze, pentru că nu știi ce infecții poartă. Persoanele răcite să nu fie lăsate să se apropie de copii. Persoanelor care au o infecție herpetică activă pe buze sau pe față, le este categoric interzisă apropierea de copiii mici, în special în primul an de viață. În primii 5 ani de viață copiii sunt mai vulnerabili la acest virus”, a menționat în final Cornelia Călcâi, medic pediatru-neurolog la Institutul Mamei și Copilului.