

Pe măsură ce un copil se dezvoltă și dorește să dea cât mai mult sens lumii din jur, va începe să pună tot mai multe întrebări. Dacă în jurul vârstei de 18 luni micuțul va rosti întrebări formate dintr-un singur cuvânt (cum ar fi „Mami?”), treptat, odată cu achizițiile dobândite în planul limbajului și cu evoluția sa din punct de vedere cognitiv, va putea formula întrebări mai lungi.
Un studiu realizat în anul 2013 de retailer-ul britanic „Littlewoods.com” a adus în prim-plan următorul aspect: numărul de întrebări pe care un copil i le pune părinților săi este în funcție de vârstă și de sex. În scopul realizării studiului, au fost implicate 1000 de mame cu copii cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani, care au fost rugate să se raporteze la o zi obișnuită în care stau cu copiii și să completeze un chestionar. După analizarea chestionarelor, s-au formulat concluzii precum:
Printre cele peste 300 de întrebări pe care copiii le pot pune zilnic părinților, cele mai dificile au fost considerate următoarele:
În afară de acestea, alte întrebări puse adesea de copii mamelor au fost considerate și acestea:
Un studiu american realizat în cadrul „Universității Michigan” (SUA) și publicat în anul 2009 în „Child Development” a avut ca punct de plecare două cercetări desfășurate prin participarea preșcolarilor cu vârste între 2 și 5 ani. Studiul a urmărit să vadă cum se folosesc aceștia de întrebările „de ce?” și „cum” pentru a primi explicații, dar și cum reacționau la răspunsurile primite din partea adulților.
Prima cercetare a analizat înregistrări ale conversațiilor copiilor cu vârste între 2 și 4 anicu părinții, cu frații/surorile sau cu musafirii ce veneau acasă. Cea de-a doua cercetare s-a bazat pe un studiu de laborator, în cadrul căruia 42 de copii între 3 și 5 ani au fost urmăriți cum puneau întrebări având la dispoziție cărți sau jucării. În urma analizării ambelor cercetări, oamenii de știință au formulat următoarele puncte de vedere:
Chiar dacă cei care au realizat studiul au precizat că, din cauza numărului redus de participanți, concluziile nu pot fi generalizate pentru toți copiii, dar demonstrează faptul că punerea de întrebări de către copiii de la 2 ani în sus contribuie în mod special la procesul de învățare ce ține de cunoașterea lumii din jur.