Celulele imune eliberate din măduva osoasă a craniului ca răspuns la stresul cronic și la efectele adverse pot juca un rol cheie în apariția simptomelor depresiei și anxietății.
Aproximativ un miliard de oameni suferă, la un moment dat în viață, de depresie sau tulburări de anxietate. Cauzele pot fi diverse, însă una dintre cele frecvente este inflamația cronică, însoțită de activarea sistemului imunitar. Acest lucru ar putea sugera implicarea directă a imunității în dezvoltarea tulburărilor afective, transmite point.md.
Studiile anterioare au arătat că un nivel ridicat al celulelor imune cunoscute sub numele de neutrofile (un tip de leucocite) este asociat cu severitatea depresiei. Totuși, mecanismul prin care acestea influențează starea psihică nu era pe deplin înțeles.
Oamenii de știință de la Universitatea Cambridge (Marea Britanie) și Institutul Național pentru Sănătate Mintală (SUA) au testat ipoteza potrivit căreia stresul cronic duce la eliberarea neutrofilelor din măduva osoasă a craniului. Aceste celule se acumulează apoi în meninge, membranele care acoperă și protejează creierul și măduva spinării, și contribuie la apariția simptomelor depresive.
În experiment, un șoarece „străin” era introdus în cușca unui șoarece „stăpân” agresiv. Zilnic, aveau loc interacțiuni fizice scurte, iar în restul timpului, animalele se puteau vedea, auzi și mirosi.
S-a constatat că expunerea prelungită la un mediu stresant determină o creștere semnificativă a nivelului de neutrofile în meningele șoarecilor, iar acest lucru este corelat cu comportamente depresive. Chiar și după încetarea stresului, neutrofilele persistau în meninge mai mult timp decât în sânge. Analizele au confirmat ipoteza că aceste neutrofile meningeale, care sunt diferite de cele din circulație, provin din craniu.
Cercetările ulterioare au arătat că stresul prelungit declanșează un fel de „semnal de alarmă” în sistemul imunitar, cunoscut sub numele de semnalizarea interferonului de tip I în neutrofile. Blocarea acestei căi, adică oprirea semnalului de alarmă, reduce numărul neutrofilelor din meninge și îmbunătățește starea șoarecilor depresivi. Acest mecanism fusese deja bănuit anterior și este cunoscut, de exemplu, că tratamentul hepatitei C cu interferon poate provoca depresie severă ca efect secundar.
„Studiul nostru ajută la explicarea modului în care stresul cronic poate duce la modificări de durată în mediul imun al creierului, contribuind potențial la apariția depresiei. Astfel, el deschide calea unor noi metode de tratament, axate pe sistemul imunitar și nu doar pe chimia cerebrală. Un număr mare de pacienți, poate până la o treime, nu răspund la antidepresive. Înțelegând ce se întâmplă cu sistemul imunitar, putem alina simptomele depresiei”, a declarat Stacey Kigar de la Facultatea de Medicină a Universității Cambridge.
Motivul pentru care se observă un nivel ridicat de neutrofile în meningele creierului nu este încă clar. O explicație posibilă ar fi atragerea lor de către microglie, celulele imunitare specifice creierului. O altă posibilitate este că stresul cronic provoacă microhemoragii în vasele cerebrale, iar neutrofilele, „echipele de intervenție rapidă” ale organismului, se adună la locul „dezastrului” pentru a repara daunele și a preveni alte leziuni. Ulterior, ele devin mai rigide, se blochează în capilare și provoacă inflamație suplimentară în creier.
„De multă vreme știam că comportamentul neutrofilelor în urma evenimentelor stresante sau în timpul depresiei este diferit, dar nu știam ce fac exact aceste celule, unde merg și cum pot influența creierul și psihicul. Rezultatele noastre arată că aceste celule imune, „echipele de urgență” ale organismului, părăsesc măduva osoasă a craniului și migrează în creier, unde pot influența starea de spirit și comportamentul. Majoritatea oamenilor au experimentat pe propria piele cum sistemul imunitar poate provoca simptome temporare asemănătoare depresiei”, a adăugat Mary-Ellen Lynall de la Catedra de Psihiatrie a Universității Cambridge.
„Când suntem bolnavi, de exemplu cu o răceală sau gripă, avem adesea lipsă de energie și apetit, dormim mai mult și evităm contactele sociale. Dacă sistemul imunitar rămâne într-o stare constantă de alertă și inflamație, nu e de mirare că pot apărea probleme emoționale pe termen lung”, a spus Lynall.
Astfel, studiul oferă mai multe concluzii valoroase. Ar putea fi identificat un „biomarker” pentru depistarea pacienților ale căror tulburări afective sunt legate de inflamație. Acest lucru poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente. Selectarea acestor pacienți pentru testele clinice ale unor medicamente experimentale care țintesc inflamația cerebrală în depresie ar putea crește fiabilitatea rezultatelor.
De asemenea, devine mai clar de ce depresia însoțește frecvent alte boli neurologice, precum accidentul vascular cerebral sau boala Alzheimer, deoarece leziunile cerebrale din aceste afecțiuni provoacă și ele eliberarea de neutrofile. În același timp, depresia însăși ar putea fi un factor de risc pentru apariția demenței la vârstă înaintată, dacă se confirmă că neutrofilele pot deteriora celulele cerebrale.
