Studiu: Cu cât îți lauzi mai mult copilul pentru că este „inteligent”, cu atât devine mai incompetent

 În mintea multor părinți, „copil inteligent” este adesea considerat cel mai pozitiv și valoros compliment.

Totuși, studiile din domeniul psihologiei educaționale arată că, dacă sunt repetate frecvent, acest tip de laudă poate afecta semnificativ modul în care copiii învață, fac față eșecului și dezvoltă reziliența în viitor.

Aceste descoperiri sunt legate de cercetările lui Carol Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford, care a petrecut ani de zile studiind motivația de învățare și gândirea copiilor.

Celebrul experiment și diferențele în comportamentul copiilor.

Într-un experiment la scară largă, echipa de cercetare a împărțit elevii în două grupuri și le-a atribuit teste de niveluri cuprinse între ușoare și dificile. După finalizarea testelor, fiecare grup a primit un tip diferit de feedback.

Un grup a fost lăudat pentru abilitățile sale înnăscute, cu comentarii precum: „Sunteți foarte inteligenți”. Celălalt grup a fost lăudat pentru procesul și efortul depus, cum ar fi: „Ați muncit foarte mult pentru a finaliza această sarcină”.

Când li s-a oferit să aleagă următorul exercițiu, diferența a devenit rapid evidentă. Copiii care erau frecvent lăudați pentru că erau „inteligenți” aveau tendința să aleagă exercițiul ușor pentru a evita greșelile, pentru a-și menține imaginea de competență în ochii adulților.

În schimb, grupul a fost lăudat pentru disponibilitatea sa de a alege piese mai dificile, considerând provocarea ca pe o oportunitate de a învăța.

Potrivit cercetătorilor, această diferență nu provine din abilitatea inițială, ci din modul în care copiii se percep pe ei înșiși atunci când se confruntă cu dificultăți.

„Mentalitatea fixă” și frica de eșec

Cercetările indică faptul că lăudarea copiilor pe baza abilităților înnăscute poate duce cu ușurință la o „mentalitate fixă”. Copiii cred că inteligența este o trăsătură inerentă, greu de schimbat. Atunci când se confruntă cu dificultăți sau eșecuri, sunt mai predispuși să concluzioneze că „nu sunt suficient de buni” și să renunțe rapid.

Acest mecanism ajută la explicarea motivului pentru care mulți studenți considerați „buni de la o vârstă fragedă” trec prin crize atunci când intră în medii cu presiune, cum ar fi universitatea sau lumea reală a muncii, unde greșelile sunt inevitabile.

Experții subliniază că frica de eșec este factorul care împiedică dezvoltarea pe termen lung, nu capacitatea intelectuală inițială a unui copil.

„Mentalitatea de creștere” și impactul laudelor potrivite.

În schimb, lauda care se concentrează pe proces, cum ar fi concentrarea, perseverența sau rezolvarea problemelor, îi ajută pe copii să dezvolte o „mentalitate de creștere”. Ei înțeleg că abilitățile pot fi îmbunătățite prin practică și învățare.

Din această perspectivă, eșecul nu mai este un semn de incompetență, ci devine o dovadă pentru adaptare și progres. Multe studii arată că acei copii cu o mentalitate orientată spre creștere tind să mențină o motivație mai bună pentru învățare, sunt mai flexibili în fața schimbării și sunt foarte adaptabili în medii competitive.

În viața academică și profesională, factorul decisiv pentru succesul de durată este rareori doar inteligența înnăscută. Capacitatea de a rezista presiunii, de a accepta greșelile și de a fi dispus să încerci din nou este fundamentul care îi ajută pe oameni să meargă departe.

Copiii care sunt obișnuiți să fie recunoscuți pentru eforturile lor își asumă adesea acest obicei în studii și la locul de muncă. Nu se tem să învețe lucruri noi, nu se tem să o ia de la capăt și tind să fie mai perseverenți în atingerea obiectivelor pe termen lung.

În schimb, supraaccentuarea importanței de a „fi un copil bun” poate duce la dependența copiilor de validarea externă și la îndoiala de sine atunci când nu mai primesc laude.

Cum ar trebui părinții să-și laude copiii?

Experții recomandă ca, în loc să evite complet laudele, părinții să își mute atenția de la rezultate la proces. În loc de „Ești atât de deștept”, ai putea spune:

- „Mama a văzut că ai fost foarte concentrat în timp ce făceai această temă.”

- „Tata este mândru că nu ai renunțat, chiar dacă problema era destul de dificilă.”

- „Am încercat multe metode diferite de a rezolva problema.”

Feedback-ul specific îi ajută pe copii să înțeleagă că succesul vine din efort, nu din noroc sau talent înnăscut.

În plus, crearea unui mediu în care greșelile sunt acceptate ca parte a procesului de învățare este, de asemenea, crucială. Atunci când copiii se simt în siguranță să experimenteze și să facă greșeli, abilitățile lor de învățare și creativitate sunt stimulate mai puternic.

Sursa