Povestea tinerei care a vrut să-și pună capăt zilelor după ce a aflat că fiul are autism

O doctoriță din Republica Moldova, stabilită la Iași, relatează într-un podcast că, atunci când a aflat că fiul ei de nici trei ani are autism, iar ea era însărcinată, s-a gândit să nască și apoi să-și pună capăt zilelor. La scurt timp, băiețelul a fost diagnosticat și cu o tumoare pe creier, iar femeia povestește cum a reușit să depășească șocul pentru a-și ajuta copilul.

Nicoleta, o tânără doctoriță originară din Republica Moldova și stabilită la Iași, a povestit, într-un monolog la Dorin Galben, istoria dramatică prin care a trecut odată cu diagnosticarea fiului ei cu autism. Femeia a relatat că vestea a venit în timp ce era însărcinată, iar șocul a fost atât de puternic încât primul ei gând a fost „să nasc fetița și să-mi pun capăt zilelor”. Situația s-a agravat la scurt timp, când băiețelul a fost diagnosticat și cu o tumoare pe creier, transmite unimedia.info.

Tânăra spune că primele semne le-a observat în jurul vârstei de un an și jumătate, când copilul evita contactul vizual, nu cerea verbal lucruri și îi lua pe părinți de mână pentru a-i conduce spre ceea ce își dorea. Deși Tristan știa culori, numere sau cântece, nu putea rosti cuvinte simple precum „mama” sau „tata”. Psihologii de la grădinițele unde a fost înscris copilul au ridicat primele suspiciuni, iar Nicoleta afirmă că până atunci nu știa aproape nimic despre autism.

Vestea diagnosticului a fost urmată de un episod de discriminare, când directoarea unei grădinițe ar fi refuzat să îl primească în grupă, argumentând că „părinții celorlalți copii nu vor accepta ca în grupă să fie un copil cu autism”.

Nicoleta povestește și despre copilăria ei în Speia, raionul Anenii Noi, marcată de abuzuri din partea tatălui și de plecarea bunicii, care fusese figura centrală în viața ei. A urmat Facultatea de Medicină, iar în perioada studiilor a trăit și o relație abuzivă, din care a reușit să iasă atunci când l-a cunoscut pe actualul soț, Ștefan.

Stabilirea în România a venit odată cu rezidențiatul soțului la Iași. După nașterea primului copil, Nicoleta a petrecut primul an alături de el, însă recunoaște că, având de învățat pentru examene, i-a oferit prea mult timp de ecran, lucru pe care ulterior l-a regretat, căutând vina în propriile decizii.

Tânăra spune că dezinformarea și lipsa discuțiilor publice despre autism au făcut-o să treacă printr-o perioadă lungă de panică și neputință. Ea mărturisește că se simțea vinovată și incapabilă să-și ajute copilul, însă ulterior a reușit să depășească frica și să se concentreze pe recuperarea lui Tristan.

Nicoleta consideră că este esențial ca societatea să vorbească deschis despre autism, pentru a reduce stigmatizarea și a facilita integrarea copiilor cu acest diagnostic. Ea speră ca povestea ei să ajute alți părinți aflați în situații similare.