Natalia Morari, detalii dureroase din copilăria sa: ”Tatăl meu era violent și incontrolabil…”

Într-un interviu recent oferit unei reviste de la noi, jurnalista Natalia Morari și-a deschis sufletul și a povestit despre momentele dificile trăite în copilărie. Din păcate tatăl său nu mai este în viață, însă amintirile au rămas vii în inima ei.

”Am fost un copil care, din păcate, nu a putut spune cuvântul părinte la plural. Eu şi fratele meu mai mare am fost educaţi doar de mama. Ea a divorţat de tata în ’88. Eu mă născusem cu patru ani mai devreme… Între o familie nesănătoasă şi una incompletă, mama a preferat modelul al doilea. A fost profesoară de limbă rusă, dar nu mi-o amintesc să fi predat la școală. Fiindcă a divorțat devreme, la 39 de ani, a trebuit să muncească în câteva locuri concomitent ca să ne întreţină.

Tatăl meu era alcoolic…

Avea momente în care devenea incontrolabil şi violent. Odată, mică fiind, am auzit un zgomot puternic venind din bucătărie, am alergat încolo, iar când am ajuns, am găsit podeaua plină cu cioburi de sticlă şi pe mama cu fața însângerată ținându-se de cap. M-a marcat enorm imaginea fratelui meu de zece ani care, cu cuţitul în mână, striga că dacă tata o mai atinge pe mama, îl omoară. Și acum am scena în faţa ochilor. Și atunci mama a înţeles că până aici e, că mai departe urmează o linie roşie peste care nu se mai poate trece. … Divorțul a fost destul de complicat, tata nu renunța la noi, dar nici noi nu ştiam cum să ne rupem din această relaţie care ne ducea pe toţi spre pierzanie sigură. Pe măsură ce anii trec, înțeleg tot mai mult cât de mare a fost curajul acestei femei să divorțeze atunci când nimeni nu divorța.”

Trăiam mereu cu teama că acuş vine tata şi ne fură sărbătorile. 

Îmi amintesc că de Revelion - cea mai mare sărbătoare pentru mine, stăteam cu ochii lipiţi de geam și când vedeam apropiindu-se de casa noastră mașini negre, una după alta, știam că vine el și mă ascundeam sub pat. Nu mi-a făcut niciodată nimic, dar îmi era frică pentru mama. Dacă era treaz, ne lăsa cadouri pe care mama a doua zi i le trimitea înapoi. Dacă era beat, putea să tragă de pe noi ultima pătură... Drama asta a durat câțiva ani, până unchii mei ne-au ajutat să ne mutăm la Chișinău ca să nu mai avem niciun contact cu el.”, a menționat Natalia în interviu.