Săptămâna Patimilor reprezintă zilele care preced Învierii lui Hristos și perioada în care, în Biserica ortodoxă, în fiecare zi se țin slujbe, cu denumirea de denii, și se cântă Prohodul. Este o perioadă de post, de curățare spirituală și fiecare zi are o însemnătate aparte. Iată și explicația fiecărei zile din Săptămâna Mare.
Marțea Mare
A doua zi din săptămâna Mare este Marțea Mare sau Marțea Seacă. Este ziua în care Iisus Hristos le-a povestit celor 12 ucenici ai săi două parabole: Cea a celor 10 fecioare și talanților. La slujba de Liturghie, preotul citește Pilda celor 10 fecioare.
Rugăciunea din Marțea Mare ne aduce protecție divină și ne oferă iertarea păcatelor. Este bine să o rostim cu credință până la sfârșitul zilei pentru a simți prezența Domnului alături de noi.
Marțea Mare este o zi de reflecție și rugăciune intensă. Este recomandat să participi la slujbele religioase, să te rogi cu deosebită intensitate și să meditezi la suferințele lui Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Este o zi propice pentru pocăință și introspecție, ideală pentru a căuta pacea interioară și a te pregăti spiritual pentru Paște.
Rugăciune de rostit în săptămâna Patimilor
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli.
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere.
S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.
Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”
