Oamenii de știință au descoperit că speciile cu degete mari relativ mai lungi, care îmbunătățesc precizia prinderii, au, de regulă, creierul mai mare.
Unii oameni de știință presupun că aceste trăsături au evoluat în paralel, influențându-se reciproc în dezvoltarea lor. Ideea pare convingătoare. Pe măsură ce strămoșii noștri au început să manipuleze obiectele cu o precizie mai mare, nevoile cognitive legate de utilizarea uneltelor și de coordonarea socială au stimulat dezvoltarea creierului. Și invers, creșterea creierului ar fi putut contribui la o utilizare mai complexă a mâinilor, transmite point.md.
În ciuda atractivității acestei ipoteze a co-evoluției, dovezile sale rămân în mare parte indirecte. Fosilele și descoperirile arheologice indică o corelație, dar nu oferă dovezi convingătoare ale unei legături cauzale între evoluția creierului și a mâinilor.
Un nou studiu, publicat în revista Communications Biology, umple acest gol. Autorii săi au analizat 94 de specii de primate, atât vii, cât și dispărute, folosind o abordare comparativă filogenetică bayesiană. Această metodă combină istoria evolutivă cu modelarea statistică pentru a testa relațiile dintre trăsăturile fizice și comportament.
A fost descoperită o legătură constantă - speciile cu degete mari relativ mai lungi, care îmbunătățesc precizia prinderii, tind să aibă creiere mai mari.
Acest lucru sugerează că dexteritatea mâinilor și evoluția creierului sunt legate de-a lungul întregii linii genealogice a primatelor, de la lemuri la om. Remarcabil este faptul că această corelație se menține chiar și după excluderea datelor despre oameni, adică modelul nu este unic pentru specia noastră.
„Întotdeauna am știut că creierul nostru mare și degetele noastre îndemânatice ne deosebesc, iar acum vedem că ele nu au evoluat separat. Pe măsură ce strămoșii noștri deveneau mai pricepuți în ridicarea și manipularea obiectelor, creierul lor trebuia să se adapteze pentru a face față noilor abilități. Aceste capacități au fost perfecționate de-a lungul a milioane de ani de evoluție cerebrală”, afirmă autorul principal al studiului, Joanna Baker, de la Universitatea din Reading.
Părți semnificative ale neocortexului și ale cerebelului sunt responsabile pentru controlul vizual-motor, coordonând ceea ce vedem cu modul în care ne mișcăm. Dezvoltarea ambelor regiuni explică în mare parte diferențele de dimensiune a creierului între diferite specii de primate. Având în vedere rolul lor în motricitatea fină și procesarea spațială, s-a presupus că aceste zone joacă un rol-cheie în coevoluția dexterității mâinilor și a dimensiunii creierului.
