Abținerea de la mâncare intermitentă stimulează mecanismele anticancerigene asociate cu hormonii glucocorticoizi.
Despre faptul că postul ajută în tratamentul cancerului de sân se vorbește deja de câțiva ani. În cazul terapiei hormonale, celulele canceroase dezvoltă adesea rezistență la aceasta, iar restricția periodică a caloriilor este una dintre modalitățile de a preveni sau întârzia apariția acestei rezistențe. Însă de ce se întâmplă acest lucru nu era pe deplin clar și, în plus, nu în toate cazurile postul avea un astfel de efect, transmite point.md.
Într-un articol din Nature, cercetătorii de la Institutul Olandez al Cancerului scriu atât despre mecanismul efectului postului, cât și despre motivul pentru care această metodă nu este potrivită pentru fiecare tip de cancer mamar. Restricția calorică influențează reglarea epigenetică a activității genelor.
Reglarea epigenetică are mai multe tipuri, iar în acest caz este vorba despre histone – proteine care împachetează ADN-ul și care pot fie să deschidă un fragment al textului genetic pentru a fi citit, fie să îl închidă, ca și cum l-ar muta în arhivă.
Histonele pot avea modificări care le influențează funcția. În timpul postului, modificările histonelor se schimbă astfel încât, în primul rând, scade activitatea genelor care stimulează creșterea tumorii. Iar, în al doilea rând, crește activitatea genelor care împiedică creșterea tumorii. Aceste gene inhibitoare sunt controlate de semnalele receptorilor glucocorticoizi. Cu alte cuvinte, postul stimulează semnalele antitumorale glucocorticoide.
Toate acestea au loc în celulele maligne care au receptori pentru hormonul estrogen și care sunt tratate cu medicamentul tamoxifen. Astfel de celule folosesc estrogenul pentru a se divide mai activ. Tamoxifenul acționează asupra acelorași receptori, blocând acțiunea estrogenului.
Există și alte tipuri de cancer de sân, cu receptori pentru progesteron și cu receptori numiți HER2, care se leagă de anumiți factori de creștere (proteine de semnalizare care stimulează diviziunea celulară). Și există așa-numitul cancer mamar triplu negativ, care nu are receptori nici pentru estrogen, nici pentru progesteron, nici pentru HER2.
Asupra acestor forme de cancer, glucocorticoizii acționează, în cel mai bun caz, moderat, iar tumora triplu negativă este chiar stimulată să crească mai intens. Dacă în timpul postului se activează semnalele glucocorticoide, atunci este clar că, în cazul altor tipuri de cancer, „non-estrogenice”, efectul acestuia poate fi nefavorabil.
