Când se naște un copil, discuțiile încep imediat: „Are ochii tatălui”, „E leit mama”, „Zici că e bunica reîncarnată”. Dar, dincolo de trăsăturile fizice, o altă întrebare intrigă mereu părinții și bunicii deopotrivă: „Oare de la cine a moștenit inteligența?”. Știința modernă are acum un răspuns – dar este mai complex decât pare.
Potrivit cercetărilor, aproximativ 50% din capacitatea noastră intelectuală este influențată genetic. Restul este construit în fiecare zi: prin experiențele trăite, educație, interacțiuni și mediul în care ne dezvoltăm.
Studiile genetice recente sugerează că o mare parte dintre genele legate de dezvoltarea inteligenței sunt localizate pe cromozomul X. Asta înseamnă, în termeni simpli, că mamele, având doi cromozomi X, pot transmite mai multe gene asociate inteligenței decât tații, care au doar unul.
Această observație a stârnit interes și controverse deopotrivă. Deși nu este o regulă absolută, ea ar putea explica de ce unele trăsături cognitive par să „vină” mai des din partea maternă. Așadar, întrebarea „De la cine moștenește copilul inteligența?” nu are un răspuns în alb și negru. Genetic, e posibil ca mama să aibă un rol dominant în transmiterea potențialului intelectual, dar acest potențial nu se manifestă automat. El trebuie hrănit, încurajat și dezvoltat într-un mediu stimulativ.
IQ-ul unui copil este rezultatul unei combinații subtile între ceea ce a primit prin gene și ceea ce trăiește în fiecare zi. Iar asta ar trebui să-i încurajeze pe toți părinții să contribuie activ la dezvoltarea cognitivă a copiilor, indiferent de codul genetic.
