Ca mamă, faptul că bebeluşul tău spune „tata” înainte de a spune „mama” sau chiar „te strigă” „tata” poate fie extrem de frustrant, însă experții spun că nu ar trebui să o iei personal. Acest așa-zis cuvânt nu este neapărat un indiciu că bebe îl preferă pe tată în locul tău.
„Este adesea legat de ceea ce copiii aud cel mai mult”, a precizat Stephanie Cohen, logoped și autoare a cărții „The I Can Say Mama Book”, despre tendința aparent de respingere a mamelor. Precizarea specialistei vine pe fondul unei avalanșe de videoclipuri cu mămici frustrante pentru că bebelușii lor le cheamă „tata”, în ciuda eforturilor lor de a-i face să spună „mama”, transmite adevarul.ro.
Într-o compilație video de pe TikTok cu peste 1,6 milioane de vizualizări, diverse mame sunt văzute spunându-le „ma-ma” copiilor lor, în speranța că aceștia le vor imita, dar bebelușii se încăpăţânează să rostească sfidător „tata”. Un alt videoclip, cu 4 milioane de vizualizări, arată o mamă care își imploră copilul „te rog spune «mama»”, în timp ce acesta continuă să o strige „tata”.
Dar, deși apelativul „tata” poate fi extrem de frustrant pentru mame, există o varietate de motive pentru care bebelușii pot spune „tata” înaintea lui „mama”, care nu au nimic de-a face cu preferințele pentru un părinte sau altul.
Potrivit logopedului Stephanie Cohen, unul dintre aceste motive este că bebelușii aud adesea mai mult „tata”, deoarece mamele lor au tendința de a vorbi despre partenerii lor de sex masculin mai mult decât despre ele însele.
Un alt motiv ar fi că, în unele cazuri, bebelușul nu se adresează nici unuia dintre părinți, ci mai degrabă își testează gura, potrivit logopedului, care notează că este natural ca bebelușii să scoată sunete ca „T” şi „D”.
„Apoi, atunci când un bebeluș spune «mama» sau «tata», acel adult se luminează și bebelușii încep să lege un înțeles de acel cuvânt... Dar, iniţial, bebelușul doar explora modul în care funcționează gura lui, modul în care poate scoate sunete”, a spus Stephanie Cohen. Cu alte cuvinte, așa-zisele lor prime cuvinte ar putea fi, de fapt, niște sunete fără niciun sens sau semnificaţie.
Mai există şi o a doua teorie, adesea contestată, conform căreia „tata” este mai ușor de pronunțat. În timp ce lingvistul rus Roman Jakobson spune că este mai simplu pentru bebeluși să pronunțe „m” (de la „mama”), deoarece au tendința de a face acest lucru atunci sug, expertul în lingvistică Breyne Moskowitz consideră că sunetele nazale, cum ar fi „m”, sunt, dimpotrivă, mai greu de pronunțat. Oricum ar fi, datorită întăririi pozitive care se produce în timp, bebelușii încep în cele din urmă să asocieze „tata” sau „mama” cu părintele respectiv.
„Treptat, ei încep să înțeleagă, prin experiențe repetate, că atunci când aud aceste cuvinte («mama» sau «tata»), înseamnă persoana respectivă”, a explicat Stephanie Cohen. „Apoi, pentru că observă că mama sau tata reacționează atunci când ei și alții folosesc aceste silabe, mulți folosesc aceste cuvinte cu intenția de a se referi la sau de a obține atenția mamei sau a tatălui”, a mai spus logopedul.
