„Cine ți-a dat dreptul să decizi pentru ele cum să-și ia rămas bun de la ea?”. Soțul Doinei Prodan explică de ce fetițele nu au participat la înmormântarea mamei

Teia și Mira – fetițele Doinei Prodan, tânăra decedată în urma tragicului accident de pe Decebal, nu știu nici acum că mama lor nu mai este în viață. Rudele au decis, deocamdată, să nu le dea această veste cumplită, deși micuțele simt că ceva nu este în regulă. 

În cadrul unui podcast cu Titania, Liviu Tverdostup, tatăl copilelor, a dezvăluit de ce a luat decizia ca ele să nu fie prezente la înmormântare și nici să nu cunoască, deocamdată, că mama lor a murit, scrie shok.md.

„Ele simțeau că ceva se întâmplă, evident”

În perioada de după producerea accidentului, fetițele Doinei și ale lui Liviu au stat la părinții lui Liviu: „Eu dormeam cu ele și dimineața sau stăteam cu ele în parc vreo jumătate de zi, vreo 2-3 ore, apoi le duceam la somn la părinții mei și iar fugeam la spital sau dimineața întâi la spital, apoi veneam și stăteam cu ele, apoi iar la spital. Ele simțeau că ceva se întâmplă, evident”.

„Teia știe că mama a nimerit în accident, e la spital și duce o luptă grea. Mira nu concepe, dar simte”

Teia și Mira încă nu au aflat că mama lor nu mai este în viață. Cel puțin la 31 august 2023, când a fost realizat podcastul, ele nu știau despre tragedie: „Ele simt că ceva se întâmplă. Posibil Teia deja știe că ceva s-a întâmplat, ea cunoaște că mama a nimerit în accident și e la spital și duce o luptă grea. Mira nu concepe, doar simte. Acum, cu ajutorul psihologilor încercăm să aflăm dacă putem să-i oferim Teiei informația, ca să nu o rănim fără sens. Mulți zic că trebuie urgent, alții zic pentru ce, dacă nu înțelege totalmente, mai așteaptă un pic, oricum nimic nu se mai poate schimba”.

„Cine ție ți-a dat dreptul să decizi pentru ele cum să-și ia rămas bun de la ea?”

Liviu spune că specialiștii se contrazic la acest subiect: „ Foarte mulți, cu diferite versiuni. Nu există ceva clar, evident. Există cineva care luptă pentru faptul că trebuiau să fie prezente la tot, și la înmormântare și la totul. Ceilalți nu m-au mișcat, dar unul m-a spart așa cu argumentele lui: „Cine ție ți-a dat dreptul să decizi pentru ele cum să-și ia rămas bun de la ea sau dacă să-și ia rămas bun? Imaginează-ți că tu ai vârsta lor, ești acasă și te întreabă dacă vrei să o vezi pentru utlima oară”. Asta m-a aruncat într-un haos, dar am discutat cu persoane care au trăit exact așa scenariu, și-au pierdut mama, tot aveau 3-6 ani, 3 persoane cu situații similare, și mi-au oferit un feedback, cum a fost. În toate cazurile au zis că dacă ar da timpul înapoi, ar dori să fie acolo, dar 100% nu ar dori să vadă nimic: „Văzutul m-a traumat tragic de tare, când îmi aduc aminte acum de mama, e doar tristețe, bocete, țipete, urlete, cruci, pământ, negru, închis, capac, niște cadre toate negre. Și cu ce am rămas acum despre mama? Nu mai țin minte nimic de atunci. Numai cu negru.”Atunci am ales să le cred pe ele și am decis să ținem umbrite de această informație, mi-am asumat.

Mi-au mai spus că pierderea mamei doare din prima secundă până în ultima a vieții la fel, nu se diminuează niciodată. Nu scade, te înveșți cumva cu asta să trăiești, dar mereu când îți aduci aminte, suferi. Cred că înțeleg doar cei care și-au pierdut mama”.

„Fetița mai mare deja trăiește în regim alarmant, conștientă că există o problemă cu mama”

Mai este un moment, fetița mai mare deja trăiește în regim alarmant, conștientă că există o problemă cu mama. O afectează, starea ei, duce evidența informației, de 2-3 ori pe zi întreabă dacă am vorbit cu mama. Asta mică trăiește fix așa, doar că fără cuvinte, simte, comportamentul ei e foarte schimbat, Mira a devenit absolut alt om. Cât de diferită era Mira pe 23 iulie și Mira astăzi, s-a maturizat, s-a conturat, nici nu pot clar să definesc”, adaugă Liviu.

„Mira s-a apropiat de domnișoara prietenului meu și a spus modest „vreau la tine în brațe”. A cuprins-o strâns de gât, deși e om străin”

„Mira acum suferă și e deschisă la orice afecțiune. Asta s-a manifestat de mai multe ori, și în ospeție, și prin parc mă întâlneam cu prieteni cu care nu m-am văzut de mult timp și ea se uita la domnișoara care era cu prietenul meu și vine la ea și îi spunea modestă: „Vreau la tine în brațe”. Și domnișoara o lua în brațe și Mira o cuprindea strâns de gât, deși e om străin, prima oară o vedea. Erau lucrurile care îmi spuneau că ea tot trăiește asta, în felul său”, relatează tatăl fetițelor.

„Moartea înseamnă niciodată, e cel mai trist cuvânt, pe care ele urmează să-l conștientizeze, va durea cel mai tare în cazul lor”

„La Mira încă nu este prezent conceptul timpului, când în cap e clară durata de timp, totul capătă sens. Și Teia abia începe să perceapă timpul. Când va apărea durata de timp, atunci va avea sens cuvântul moarte, pentru că moartea înseamnă niciodată, e cel mai trist cuvânt, pe care ele urmează să-l conștientizeze. Asta va durea cel mai tare în cazul lor, acest cuvânt”, a conchis Liviu.