Ziua internaţională a copiilor dispăruţi este marcată, anual, la 25 mai. Principalele acţiuni organizate la data de 25 mai aparţin Reţelei Globale a Copiilor Dispăruţi (Global Missing Children's Network - GMCN), la rândul ei o iniţiativă comună a Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi şi a Centrului Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi din SUA.
Reţeaua GMCN, al cărei principal scop este de răspândi imagini şi informaţii despre copiii dispăruţi, are 22 de membri, printre care şi România. Ceilalţi 21 sunt: Albania, Argentina, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Marea Britanie şi SUA.
Ziua internaţională a copiilor dispăruţi coincide cu Ziua naţională a copiilor dispăruţi din SUA, propusă de fostul preşedinte american Ronald Reagan în 1983. Data de 25 mai nu este deloc întâmplătoare, ea aducând aminte de faimosul caz al băiatului Etan Kalil Patz, în vârstă de şase ani, declarat dispărut la 25 mai 1979, în Manhattan, New York. Etan Patz nu a fost găsit nici până în zilele noastre, fiind declarat oficial decedat în 2001. Investigaţiile legate de acest caz continuă, însă, şi în prezent.
Principalele motive pentru care copiii fug de acasă sunt lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, situaţia financiară precară din familie, dar şi conflictele din familie sau ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate.
În acest sens, pentru prevenirea cazurilor de abandon de domiciliu, subdiviziunile teritoriale poliţieneşti de comun cu alte autorităţi competente organizează în permanență razii, participă la evaluarea copiilor care părăsesc domiciliu şi a fenomenului însăşi, vizitează familii unde problemele şi situaţia existentă pot genera părăsirea domiciliului de către copii.
Sursa: agerpres.ro
