Cum deosebești durerea de burtă de criza de apendicită la copiii mici?

Te-ai gândit vreodată că o durere banală de burtă ar putea ascunde o criză de apendicită? Este foarte important să fii atentă la toate simptomele pe care le are copilul. Există o probabilitate redusă ca apendicita să apară la sugari şi la copii mici, incidenţa fiind mai mare între 8 şi 15 ani, mai ales la băieți. La copii, diagnosticul apendicitei poate fi mai dificil, mai ales că micuții nu pot indica exact locul durerii (copiii se pot plânge că îi doare toată burtica).

Deşi este un organ fără de care organismul poate funcționa, apendicele poate crea mari complicații dacă se inflamează. În acest caz, vorbim despre apendicită. Apendicele este un săculeț aflat în prelungirea colonului, iar infecția la acest nivel este cauzată de obstrucția dată de corpi străini, de sâmburi de fructe sau de paraziți intestinali. Apendicita acută este o urgență medicală şi este bine de ştiut că, în cazul copiilor, complicațiile se instalează mai repede. Astfel, peritonita generalizată, în cadrul căreia infecția se răspândeşte în tot abdomenul, poate duce la deces dacă nu este tratată la timp.   

Care sunt primele semne ale apendicitei la copii

Cel mai frecvent simptom al apendicitei este durerea abdominală, în partea joasă dreaptă, care poate iradia pe piciorul drept, dar şi în coşul pieptului sau în regiunea buricului. Alte semne care pot însoți apendicita sunt: lipsa poftei de mâncare, febra, vărsăturile, senzația de greață, constipația sau diareea. Copilul cu astfel de simptome trebuie dus de urgență la medic.

„La examenul clinic găsim un copil suferind, care evită să se mişte, uneori şchioapătă. Când se întinde flectează piciorul drept sau ambele picioare, iar abdomenul nu se mişcă o dată cu mişcările respiratorii. La palpare, constatăm sensibilitate (durere) în fosa iliacă dreaptă, hiperestezie cutanată (durere doar la atingerea tegumentului), contractură musculară sau apărare localizate sau generalizate”, explică medicul Mihaela Avram Popa, specialist chirurgie pediatrică.

Nu se administrează calmante copilului, pentru că acestea pot masca durerea, implicit pot întârzia diagnosticul.

Apendicita se tratează doar chirurgical

Singura modalitate de tratament a apendicitei este operația chirurgicală, de care este nevoie cât mai repede după ce diagnosticul a fost pus.

„Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală şi constă în apendicectomie (excizia apendicelui). Apendicectomia se poate efectua pe cale clasică, cu „tăietură” în fosa iliacă dreaptă sau pe cale laparoscopică, introducând instrumentele de lucru şi o cameră optică prin 3-4 incizii mici”, afirmă medicul Mihaela Avram Popa.

Cu cât operația se face mai aproape de debutul bolii, cu atât recuperarea este mai uşoară. Timp de două săptămâni după operație, este nevoie de regim alimentar. Se va urma şi un tratament cu antibiotice (5-7 zile) şi se va evita efortul fizic (o lună în cazul operației clasice sau două săptămâni dacă s-a recurs la laparoscopie). 

„Diagnosticul apendicitei acute la copil trebuie pus cât mai rapid de la debutul simptomatologiei, altfel apar complicațiile destul de rapid”, mai adaugă specialista.

În caz de diagnostic incert, dar suspiciune de apendicită acută, este preferabil să se efectueze intervenția chirurgicală decât să se ajungă la peritonită generalizată. În acest caz, este preferabilă laparoscopia, prin intermediul căreia putem vizualiza întreaga cavitate abdominală. Dacă diagnosticul s-a stabilit în stadiul de peritonită, atunci va fi nevoie de un tratament intensiv preoperator, de o intervenţie chirurgicală mai complexă datorită afectării mai multor structuri abdominale şi de lăsarea pentru câteva zile a unuia sau mai multor tuburi de drenaj. De asemenea, tratamentul postoperator va fi mai complex şi mai agresiv. Postoperator pot apărea complicații de tip hemoragic, septic (intraabdominal ssau la nivelul peretelui abdominal) sau ocluziv (ocluzie intestinală).