Medic infecționist: ”Cel mai greu e să-i privesc pe bebelușii de numai o lună infectați cu COVID-19”

Medicul infecționist de la la Spitalul Clinic Municipal de Boli Infecțioase pentru Copii, Tatiana Știrbu nu credea că acest virus va aduce atâta nenorocire într-un timp atât de scurt. În fiecare zi este nevoită să facă față mai multor provocări, însă cel mai dificil îi este să-i privească pe copii infectați cu SARS-CoV-2 de numai o lună.

Totodată, o misiune și mai grea pentru medicul infecționist Tatiana Știrbu a fost să le spună unor copii bolnavi de COVID-19 că părinții lor nu mai sunt în viață. Ea mai spune însă că fiecare viață salvată reprezintă o mică victorie care îi dă forță să vină la muncă dimineața și să-i ajute pe micii pacienți să se întoarcă în familiile lor.

„Ne confruntăm cu o patologie pe care nu o cunoșteam și zilnic trebuie să învățăm aspectele virusului. Au fost momente când noi, medicii, trebuia să fim cei care le spun acestor copii că mama lor, care se afla la tratament în alt spital, nu mai este în viață. Au fost momente când starea copilului a început să se agraveze și simțeam că inima începea să-mi bată atât de tare încât aveam impresia că va sări din piept. Atunci, încercam să gândesc clar și logic și mă uitam la acești copii ca la niște pacienți, nu ca la niște micuți. Da, a fost destul de complicat”, povestește dna doctor.

Specialista este convinsă că virusul lasă urme adânci nu doar în sănătatea fizică, dar și cea mintală.

„Încă va trebui să lucrăm cu acești copii pe parcurs, deoarece nu cred că va trece neobservată aceeași carantină, aceeași staționare în casă. Probabil că în viitor vom avea de-a face cu foarte multă depresie,  stări de tristețe, de neputință și cred că specialiștii care se ocupă de sufletul și mintea noastră, vor avea mult de muncă”, punctează medicul infecționist.

Pentru Tatiana Știrbu, să fii în prima linie de luptă cu virusul este o provocare, dar și o încercare. Cel mai mult îi plac zilele în care copii vindecați de COVID-19 se întorc acasă.

„Pentru noi este o victorie, mică, dar care ne face să venim la muncă a doua zi dimineața. Reprezintă acel stimul care ne face să luptăm în continuare cu boala. Vorbim foarte atent cu părinții, ne asigurăm că au înțeles corect, le explicăm care pot fi semnele de pericol și în ce cazuri trebuie să apeleze la medicul de familie sau medicul pediatru. Astfel, ne  asigurăm că am făcut tot ce am putut. Dacă au nevoie de ajutorul nostru post-externare, suntem mereu alături de ei”, afirmă doctorul într-un articol publicat de Ministerul Sănătății.