Autotratamentul periculos: 5 moduri de a dăuna sănătății copilului

Autotratamentul este o problemă foarte răspândită. Pentru că nimeni nu vrea să stea la coadă la medic sau să cheme pediatrul de câte ori copilul  a tușit, a strănutat sau are erupții. Astfel că mamele aplelează la soluții pe care le-au folosit mai înainte sau de care au auzit. Pe cât este de inofensiv aceasta? 

Situație tipică: aveți de gând să duceți copilul la grădiniță sau la școală, iar acesta a început să strănute sau să tușească, se plânge de dureri de cap sau de disconfort în burtă? Ce sunt acestea: simptome de boală sau capricii? Sau poate a răcit sau a mâncat ceva nu prea proaspăt? Pentru a nu lipsi de la serviciu sau pentru a nu  aștepta la coadă la pediatrul de sector sau să luați concediul de boală, hotărâți să-i administrați o pastilă sau o suspensie orală de care aveți acasă și care a avut efect mai înainte asupra tuturor.

Altă situație: medicul i-a prescris tratament micuțului, dar parcă nu are efectul dorit. Dacă îi spuneți prietenei, ea va afirma: „Noi am pățit la fel, îți spun cum trebuie să-l tratezi.” Și iată că fugiți la farmacie pentru a  cumpăra suspensia recomandată sau faceți comprese cu o soluție necunoscută, făcută de bunica prietenei. Am elaborat o listă a celor mai răspândite practici de tratare, care pot fi nu doar inutile, dar și dăunătoare. 

1. Аntibioticele

În caz de ceva, administrați repede o pastilă, ca să nimiciți infecția de la rădăcină. Cu atât mai mult că aceste pastile se vând fără rețetă în farmacii. Dorind să vă tratați mai repede copilul, alergați să cumpărați antibioticul pe care l-ați băut mai înainte, despre care ați aflat din internet  sau ați auzit la publicitate. În cel mai bun caz, îi dați copilului antibioticul prescris de medic anul trecut. Unele mame, în general, administrează pastile pentru profilactică în sezonul rece.

De ce nu trebuie să procedați în felurile descrise mai sus? În primul rând, fiecare antibiotic are un spectru de influență și poate să nu aibă nici acțiune asupra microbilor de tipul respectiv. Despre microbii răspândiți la momentul actual și ce epidemii ne amenință puteți discuta cu  pediatrul dumneavoastră.

În al doilea rând, simptomele IRA sunt greu de deosebit de cele ale IRVA. Virușii, în general, nu sunt sensibili la antibiotice. Adică e posibil să-ți administrați copilului medicamente în zădar.

În al treilea rând, astfel de soluții sunt toxice pentru ficat și plămâni și determină apariția disbacteriozei, de aceea acestea se administrează împreună cu alte pastile, care reduc efectul advers. Unele antibiotice nu se administrează copiilor până la vârsta de 8-12 ani, iar în cazul  antibioticelor recomandate trebuie să respectați doza indicată și orarul de administrare. Despre aceasta trebuie să vă informeze un specialist. 

2. Antipireticele

Copilul are febra -  37,5, dar nu vrei să lipsească de la grădiniță. Nu-i nimic, un pic de suspensie gustoasă și va trece! Temperatura, chiar dacă nu foarte înaltă, arată o infecție în organism. Dacă o scădem, infecția nu va trece. Anume febra omoară virușii și microbii, iar după administrarea  antipireticelor microbii se vor simți liberi și se vor înmulți. 

Iar dinamismul în timpul bolii (chiar fără febră) duce la complicații serioase, chiar la insuficiență cardiacă. Aceste medicamente mai au o caracteristică neplăcută: mirosurile și gusturile unor siropuri pot provoca alergii puternice, în unele cazuri.

3. Antiinflamatoare

Toate antiinflamatoarele și antisepticele sunt destul de alergenice. Unele sunt foarte toxice și influențează negativ asupra funcționării ficatului și rinichilor. De exemplu aspirina, care este interzisă femeilor însărcinatelor și mamelor care alăptează, precum și micuților. 

4. Soluțiile populare

Mulți oponenți ai medicamentelor consideră ierburile cele mai bune modalități de tratament.  Cică acestea nu pot să îți facă rău. E greșit: ierburile, ca și preparatele sintetice, conțin substanțe active, care acționează asupra organismului. Astfel că infuziile și fierturile din ierburi administrate în doze greșite pot să-i ajute, dar și să dăuneze micuțului. Dintre efectele adverse enumerăm alergia, atacul sistemului nervos (excitare sau somnolență), suprasolicitarea ficatului și rinichilor. 

5. Preparatele hormonale

Medicamentele salvatoare pentru micuți – dar totodată și cele mai periculoase și  active preparate. Nu utilizați pastilele și unguentele din proprie inițiativă și din auzite: acestea trebuie prescrise de alergolog. Indiferent ce îl doare pe micuț: tuse alergică și rinită, conjunctivită sau erupții.

Cel mai bine e să vă consultați cu un medic. Pentru că utilizarea hormonilor duce la disfuncția sistemului endocrin, care este responsabil de majoritatea proceselor din organism. Fiți atente!

Sursa