De ce apare sarcina suprapurtată? Care sunt riscurile și intervențiile

O sarcină suprapurtată (prelungită cronologic) reprezintă o sarcină ce depășește durata normală fără ca travaliul să se declanșeze. Se consideră că sarcina este suprapurtată sau prelungită după 40 de săptămâni sau 280 de zile de la începutul ultimei menstruații. Sarcina suprapurtată implică riscuri pentru mamă și făt, însă medicina face ca aceste riscuri să fie astăzi mult mai diminuate.

În orice caz, până la 42 de săptămâni de sarcină, riscul este mic (multe sarcini ajung la 42 de săptămâni fără consecințe negative). În general, atunci când se consideră că sarcina este prelungită și are un factor de risc, se apelează la inducerea artificială, prin metode medicale, a travaliului. Însă se preferă ca femeia însărcinată să aștepte, de multe ori până în săptămâna 43, travaliul declanșându-se în mod natural.

Cauzele sarcinii prelungite cronologic pot ține de mamă sau de făt:

• Mama. Anumiți factori genetici, diabetul, afecțiuni și boli cronice de inimă sau ficat, o îngrijire precară a viitoarei mame în timpul sarcinii, o alimentație dezechilibrată, malformații ale uterului, chiar și stresul femeii pot cauza o sarcină prelungită. De multe ori, femeile aflate la prima sarcină sau care au născut de multe ori (5-6), femeile de o vârstă prea tânără sau prea înaintată se confruntă cu sarcina prelungită.
   
• Fătul. Anumite malformații fetale pot determina sarcina suprapurtată, dar și o greutate foarte mare a fătului (peste 4 kilograme).

Riscuri implicate de o sarcină suprapurtată:

• Îmbătrânirea placentei. După 40 de săptămâni, fătul este complet dezvoltat și nu mai crește. Placenta aprovizionează fătul cu oxigen și nutrienți, însă după termen, ea poate să nu mai funcționeze adecvat, să îmbătrânească, provocând astfel lipsa fătului de substanțele vitale și chiar asfixierea, daca nu se intervine la timp.
   
• Inducerea artificială a travaliului. Riscurile țin și de inducerea pe cale medicală a travaliului – rupturi uterine, travaliu lung și dureros, necesitatea intervenției pentru extragerea fătului cu forceps.

Când este necesară inducerea artificială a travaliului?

Se recomandă o inducere artificială a travaliului doar după săptămâna 43 de sarcină, în general. Este recomandată și în cazul în care lichidul amniotic nu este suficient, fătul are o greutate prea mare, se observă semne de suferință fetală la monitorizarea sa sau mama are tensiune crescută. Inducerea artificială este adoptată și în cazul în care apa se rupe, însă contracțiile întârzie să apară.

Cum se face inducerea artificială a travaliului?

În general, medicii administrează intravenos Pitocin (oxitocină sub forma sintetică) sau apelează la un gel cu prostaglandină. Pitocinul cauzează contracții foarte puternice și dureroase, care pot chiar afecta fătul sau pot provoca rupturi uterine. În timpul inducerii artificiale, este esențială monitorizarea electronică permanentă a fătului. Travaliul va fi extrem de dureros, fie unul prelungit – care se poate sfârși cu operația de cezariană, dacă fătul prezintă semne de suferință sau dacă mama este prea epuizată.

Sursa