mamaplus

În ce situații se recomandă avortul terapeutic și ce presupune acesta

-
//
28.05.2021

Chiar dacă pentru multe femei sarcina este un eveniment extrem de așteptat, există totuși situații în care se recurge la măsuri mai invazive cum ar fi avortul terapeutic. Această măsură este luată doar în cazurile în care viața mamei este în pericol sau dacă bebeluşul are anomalii care implică principalele organe şi nu se aşteaptă să supraviețuiască după naştere. Decizia de a face un avort terapeutic din motive medicale ar trebui să fie luată în colaborare cu medicul obstetrician.

De obicei, decizia de a întrerupe sarcina este foarte dureroasă pentru părinți. Înainte de a o lua, ei trebuie să înțeleagă foarte bine motivul pentru care este indicat avortul medical. Pot fi probleme cu fătul aflat în curs de dezvoltare sau probleme asociate cu sarcina. Nu există o listă completă de boli care să motiveze un avort terapeutic, dar trebuie să fie deosebit de grave şi recunoscute ca incurabile în momentul diagnosticului.

Sindromul benzilor amniotice

Când anumite elemente ale sacului amniotic se desprind de acesta, se pot prinde şi dezvolta în jurul unei părți a fătului care se află în curs de dezvoltare. Complicațiile date de sindromul benzilor amniotice pot include amputări ale degetelor, lipirea unor degete, strâmbarea picioarelor sau despicarea buzei superioare. Există situații în care benzile amniotice se prind în jurul capului sau se înfăşoară pe cordonul ombilical şi pun în pericol viața fătului.

Reducerea selectivă

Dacă, în urma unei fertilizări in vitro, se implantează 7 embrioni, viitoarea mamă poate alege împreună cu medicul ginecolog să reducă numărul lor la 2 sau 3 pentru a preveni pierderea tuturor embrionilor pe parcursul sarcinii. De altfel, în cazul sarcinilor multiple, medicul poate recomanda avortul terapeutic pentru a realiza o reducere selectivă care scade riscul decesului celorlalți bebeluşi sau al mamei.

Preeclampsie severă

Viaţa mamei este pusă în pericol în cazul depistării unei preeclamsii severe. Continuarea sarcinii îi poate da convulsii, complicații hepatice, accident vascular cerebral, insuficiență renală sau îi poate fi fatală. Naşterea este singura soluție pentru a stopa boala, de aceea, într-o asemenea conjunctură, medicul va indica avortul terapeutic, pentru a nu supune gravida niciunui risc.

Anomalii cromozomiale

Majoritatea avorturilor spontane sau a deceselor la naştere sunt cauzate de anomaliile cromozomiale. De cele mai multe ori, acestea nu se repetă la sarcinile următoare, doar dacă unul dintre părinți sau ambii sunt afectați de o tulburare genetică numită translocație echilibrată. În cazul în care se depistează o astfel de anomalie la făt, medicul ginecolog care urmăreşte sarcina va recomanda avortul terapeutic.

Anencefalie

Pe parcursul dezvoltării embrionului, o problemă în formarea tubului neural, care devine apoi creierul şi măduva spinării, poate duce la apariția unor defecte la nivelul cerebral sau al craniului. Este o malformație congenitală gravă care se manifestă prin lipsa părții anterioare a creierului sau a cerebelului, în timp ce părțile rămase este posibil să nu fie acoperite de os sau piele. Bebeluşii cu anencefalie pot supraviețui până la termen şi după aceea, dar este posibil să trăiască numai câteva ore sau zile după naştere şi să aibă numai funcții de bază, precum respirația.

Hidrocefalie

Dacă lichidul cefalorahidian care înconjoară encefalul şi măduva spinării nu poate curge corect între ventriculii din creier se poate acumula în cantitate mare, care pune presiune pe creier. În cazul în care se constată la ecografie că există un exces de lichid la nivelul creierului, este nevoie de o evaluare suplimentară şi de analize în plus pentru a căuta afecțiuni conexe şi cauze asociate.

Displazie tanatoforică

Această tulburare genetică provoacă malformații scheletice severe care afectează craniul, oasele lungi şi trunchiul. Sunt rare cazurile în care copiii diagnosticați cu displazie tanatoforică au supraviețuit până la finele copilăriei timpurii, mai precis mai mult de 5 ani, iar afecțiunea este încă unanim acceptată ca fiind letală.