Ce simt femeile care au rămas însărcinate după o luptă aprigă cu infertilitatea

Infertilitatea nu este doar o afecțiune. Este îți acaparează și pune stăpânire pe gândurile tale și planurile tale de viitor. Dorința de a rămâne însărcinată poate deveni lucrul la care te gândești zi după zi, lună după lună… Infertilitatea poate însemna singurătate și izolare, mai ales atunci când participi la tot felul de evenimente în care cineva își anunță sarcina, auzi despre nașteri sau mergi la petreceri de copii unde se discută intens despre bebeluși, scutece, dințișori, jucării etc. Atunci te întrebi dacă va veni vreodată și rândul tău, dacă vei ști vreodată cum este să fii însărcinată, să ai un bebeluș, să fii părinte...

Știi cum te simți când afli că ești însărcinată, după ce te-ai luptat cu infertilitatea?

Ți se pare că totul este ireal. Te simți inundată de tot felul de emoții și sentimente care mai de care mai controversate. S-ar putea să ai nevoie de mai mult timp să procesezi informația, să obții mai multe confirmări, să fii extaziată sau din contra, să-ți fie frică să te bucuri din plin de ceea ce trăiești în prezent. Permite-ți să simți fiecare emoție și să procesezi cu adevărat prin ce treci.

Iată ce au scris unele mame care s-au confruntat cu infertilitatea și despre ce au simțit când au aflat că sunt însărcinate:

„Abia așteptam să ajung la obstetrician-ginecolog să-mi confirme și reconfirme sarcina. Am plâns isteric la ecografie după ce mi-a spus că sunt însărcinată. După ce am plecat de acolo am fost terifiată de gândul că poate o să pierd sarcina și că nu o să mai aud niciodată bătăile copilului meu. Țoață sarcina am fost un cumul de emoții, am fost între agonie și extaz. Am fost anxioasă. Dar am știut că toate acele emoții sunt firești după ce m-am confruntat cu infertilitatea.”

„Îmi doream sa le spun tuturor că sunt însărcinată, dar în același timp nu doream să spun nimănui. De frică. Într-un final, am ales să le spun câtorva persoane care îmi sunt extrem de apropiate și care mi-au fost alături de-a lungul acestei lupte.”

„Mi-a fost frică să mă bucur cu adevărat de prima parte a sarcinii. Mi-a fost frică să nu cumva să mă conectez sau să mă atașez prea mult de bebelușul din burtică, iar dacă pierd sacina să fiu foarte dezamăgită și devastată de această pierdere”

„Mi s-a părut totul ireal până în momentul în care am simțit primele lovituri din burtică ale bebelușului. A fost magie pură”.

„În primul trimestru de sarcină mergeam obsesiv la baie, că să mă șterg și să văd că nu sângerez, că nu pierd sarcina, că totul este în regulă”.

„Cred că abia prin luna a 5 de sarcină mi-am permis să mă bucur de ideea că totul este cât se poate de real, că sunt însărcinată, că o să am un bebeluș. Până atunci, înainte de fiecare vizită la doctor, mă pregăteam la propriu de vești proaste din partea acestuia, mă pregăteam psihic pentru tot ce e mai greu. Dar am supraviețuit. Am depășit momentele acelea.”

Sfat: acordă-ți timp și spatiu pentru a te vindeca de tot ce ai experimentat atunci când te-ai luptat cu infetilitatea și bucură-te pentru ceea ce trăiești acum, îmbrățișează-ți sarcina.