De cele mai multe ori, la baza unei atitudini ezitante a viitoarei mămici, care denotă neîncredere, stă o percepție deformată sau lipsa de documentare corectă despre durerea la naștere, dar și o lipsă de asumare – „Vreau să nasc, dar fără să experimentez durere și alte elemente de disconfort care sunt specifice, până la urmă, nașterii”.
Teama de durere este alimentată și de o cultură a analgezicelor pe care am ajuns să le avem în permanență la noi, „pentru orice eventualitate” – cea mai mică durere de cap, orice disconfort asociat menstruației, orice contractură musculară sunt imediat auto-tratate cu anti-inflamatoare și analgezice.
Teamă-Tensiune-Durere
Nașterea asumată – „da, pot” – este un concept de pregătire pe care îl perfecționez în continuu alături de gravidele cu care lucrez și care are ca punct de referință faptul că nașterea nu este doar o experiență fizică, ci și una psihoemoțională. Se referă în primul rând la faptul că reușita unei nașteri depinde, în mare măsură, de modul în care o gravidă percepe nașterea nu doar fizic, ci și emoțional.
Teama că nu va face față durerilor din travaliu și că ele vor fi peste măsura puterilor ei contribuie la o percepție amplificată a durerii. La asta se referă ceea ce unii specialiști numesc „ciclul negativ al percepției durerii la naștere”: teamă -> tensiune -> durere.
Pentru a avea mai mult control asupra propriului corp și pentru a-și gestiona mai bine emoțiile, gravida se poate pregăti pentru naștere prin gimnastica de perineu, exersarea diferitelor poziții ajutătoare, respirație, masaj, relaxare etc. Astfel, ea poate accesa „ciclul pozitiv al perceptiei durerii la naștere”: bucurie -> acceptare -> relaxare, care va stimula secreția de endorfine, opiacee naturale, cu un rol esențial în atenuarea durerii din travaliu (sunt mai puternice de 30 de ori decât morfina).
Importanța pregătirii prenatale
În timpul travaliului, metode precum hipnoza, yoga, meditația, schimbarea poziției sau concentrarea pe alți stimuli pot ajuta atunci când sunt folosite corect.
Pregătirea prenatală este foarte importantă întrucât ajută gravida să înțeleagă procesul nașterii și modul în care ea poate să-și folosească propriile resurse (respirație, poziții, relaxare, masaj), dar și forța de gravitație și efectul apei la o anumită temperatură. Toate acestea corelate te ajută în mod real să fii echilibrată și să ții în control.
În egală măsură, pregătirea prentală ne ajută să anticipăm situațiile de risc care pot apărea pe parcursul sarcinii (placenta praevia, prezentație transversă sau pelviană) sau chiar în timpul travaliului (suferință fetală, hipercontractilitate, sângerare), situații în care deciziile se iau în urma discuției cu medicul obstetrician.
Factori subiectivi și obiectivi în percepția durerii
Percepția durerii diferă de la gravidă la gravidă, ea depinzând de pragul durerii și de nivelul de toleranță – unele femei nasc foarte usor și repede, au ligamentele elastice, altele au travalii care pot dura 24 de ore si cer insistent medicatie anti-algică sau chiar peridurală. Obiectiv, durerea din travaliu este cauzată de câțiva factori: intinderea articulațiilor pelvisului, întinderea ligamentelor rotunde și utero-sacrate, contracții uterine puternice.
Dacă însă te-ai uitat la video-uri pe Youtube cu femei care nasc în zece minute singure pe malul apei, s-ar putea să ai surpriza să constați că experiența ta nu este la fel de ușoară și să te panichezi. Dacă ai auzit numai povești de groază de la mamă și prietene, este posibil să-ți induci singură durerea prin anticiparea ei asociată cu frica. Factorii culturali sunt foarte importanți, iar o percepție realistă și corectă este estențială, dar și o bună evaluare a medicului și moașei în ceea ce priveste cazul tău particular. Factorii chimici (endorfinele) au de asemenea un impact puternic pozitiv asupra acestei experiențe.
Dacă la prima naștere ai avut o experiență traumatizantă nu înseamnă că a doua va fi la fel. Reciproca este de asemenea valabilă. Senzațiile de durere pot fi accentuate în corelație cu starea emoțională, cu gradul de oboseală, cu mediul, sau cu orice alt aspect care interferează cu nașterea. Ce se poate face în asemenea situații este să ne asigurăm că toate cerințele solicitate de gravidă prin „Planul de Naștere” sunt îndeplinite, pentru a genera premisele unei percepții pozitive a nașterii.
Travaliul - o muncă în echipă
Când decizi să naști natural, te bazezi pe propriile medicamente – endorfinele. Însă, uneori în travaliu, doar pentru simplul fapt că nu respiri corect, pot apărea situații care să necesite folosirea oxigenului pentru reanimarea intrauterină a copilului. De aceea este indicat să păstrezi o atitudine deschisă și să rămâi flexibilă la indicațiile doctorului obstetrician și ale moașei.
Travaliul este, de cele mai multe ori, o muncă în echipă, în care fiecare – moașa și obstetricanul – are propriul rol. Moașa ajută gravida să fie în control și echilibru prin respirație, relaxare și răbdare (Legea celor 3R). Rolul obstetricianului este de a supraveghea, de a lua decizii medicale și de a interveni în mod optim atunci când apare o situație dificilă sau chiar o urgență. Rolul doulei este de suport.