O mamă din Anglia a născut un bebeluș de 4,99 kg, spre uimirea tuturor.
Sarah Dines, în vârstă de 35 de ani, plănuia să aibă parte de o naștere naturală, în apă, însă bebelușul i-a dat toate planurile peste cap. Medicii au decis ca nașterea să aibă loc printr-o operație de cezariană, din cauza greutății nefirești a bebelușului.
„Când unul dintre medici l-a scos afară au început toți să râdă și nu înțelegeam inițial de ce. Alt medic mi-a spus că bebelușul pare să fie gata de dus la școală”, își aduce aminte mămica, amuzată, potrivit publicației Mirror.
Iar ca situația să fie amuzantă până la capăt, bebelușul nu a încăput nici măcar în prosopelul pe care asistentele îl pregătiseră să-l înfășoare la naștere. Cu atât mai puțin în hăinuțele de nou-născut pe care mama le-a adus cu ea în bagajul de maternitate.
„Sora mea a dat atunci o fugă să cumpere și alte scutece. Tot ceea ce pregătisem eu era mult prea mic.”
În prezent, Montagne, micuțul uriaș, are 11 luni de viață și cântărește deja 12,7 kg. Dimensiunile băiețelului se apropie mai degrabă de cele ale unui copil de 2-3 ani. Copilul nu s-a născut durduliu și atât. Pe măsură ce a crescut, dimensiunile lui au fost mereu peste media vârstei sale.
„Într-o săptămână va împlini 1 am și poartă hainele unui copil de 2-3 ani”, mai spune mama, în continuare uimită de situație. Medicii nu au știut să explice de ce bebelușul Montagne s-a născut atât de mare.
Deși genetica și-a spus în mod clar cuvântul, ambii părinți fiind persoane înalte, totuși, această explicație nu a părut să fie de ajuns pentru ei. Mama și copilul au fost testați inclusiv pentru diabet gestațional de mai multe ori, însă rezultatul a ieșit de fiecare dată negativ.
„Nici eu, nici soțul meu nu am avut o greutate ieșită din comun atunci când ne-am născut, așa că nu reușesc să văd o legătură. Cred că pur și simplu așa a fost să fie, să aduc pe lume un bebe uriaș”.
Sarah simțea că burtica i se mărește tot mai mult, însă medicii preconizau că băiețelul va cântări la naștere în jur de 3,6 kg. Toate ecografiile au ieșit în regulă, îmi doream foarte mult să nasc acasă, în apă. Mă pregătisem pentru acest moment.
„Monty întârziase deja 10 zile, iar medicul meu îmi vorbea deja de varianta în care să mă reorientez către o cezariană sau chiar să-mi inducă travaliul. În cele din urmă, apa mi s-a rupt la scurt timp după într-o dimineață și până după-amiază eram deja în travaliu, însă nu mă dilatasem deloc. Durerea devenise atât de insuportabilă încât am avut nevoie de o mască de oxigen. Nu am mai putut continua acasă, așa că am mers la spital și am ajuns la cezariană.”